Evenimentele care s-au produs după această dată m-au determinat să revin la problemă.
Astăzi avem în parlament o majoritate parlamentară formată cu concursul doar a șapte deputați liberali („grupul lui Ion Hadârcă”), care s-au desprins de PL, scindând acest partid în două tabere. Fracturarea PL-ului aprofundează dezastrul în care a ajuns Dreapta politică de la noi care nu are nici doctrină, nici ideologie, nici lideri de rang național. (Să notăm că ruptura din PL nu s-a produs în urma unui …conflict doctrinar, ci din cauza unei chestiuni mai pragmatice – participarea sau neparticiparea partidului în noua coaliție de guvernământ). Putem parafraza replica lui Cațavencu despre industria română: „Dreapta moldovenească e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”. Ceea ce a mai rămas din Dreapta moldovenească sângerează ca imagine, are probleme nu numai de credibilitate și popularitate, dar și de integritate și de competenţă. În viitoarele alegeri dreapta ar putea să nu atingă nici tradiționalele 7-10 procente.
Ajungem astfel la eterna întrebare: ce-i de făcut? Ce este și cum trebuie să fie Dreapta moldovenească într-o țară fără tradiții statale, cu o societate bolnavă de totalitarism și stângism și cu un electorat care nu votează doctrine și ideologii, ci „lideri carismatici” care se cred locomotive? Nimeni nu-și pune însă asemenea întrebări, fiindcă la noi, în politică, nu se discută despre idei, ci despre oameni („trădători”, „colaboraționiști”, „farisei” ș.a.). Cam în acești termeni se „discută” între cele două tabele ale PL, precum și între PL și PNL.
Continuarea o găsiți aici
