Fie că este intervievată pentru o slujbă, fie că încearcă să încheie o afacere ori cere unei cunoştinţe înstărite o contribuţie la o campanie publicitară sau pentru o cauză caritabilă, manierele deficitare la masă pot face diferenţa dintre a primi un loc de muncă bun sau a pierde şansa vieţii, dintre a impresiona un client sau a-şi face de râs angajatorul. O lady ştie că un comportament atent la masă face parte din slujba ei, că este o parte centrală a muncii pe care o depune zilnic.
● Dacă o doamnă intenţionează să discute afaceri la restaurant, va face întotdeauna rezervare.
● O lady ajunge la timp pentru un prânz de afaceri. Ştie că întârzierile sunt neplăcute în afaceri şi, de asemenea, sunt nepoliticoase.
● Dacă angajatorul său a stabilit o limită pentru bugetul meselor de afaceri, doamna o va respecta întocmai.
● Chiar dacă angajatorul nu i-a fixat o limită a cheltuielilor, o lady nu abuzează de generozitatea acestuia. Se poate delecta fără a comanda cea mai mare friptură din meniu sau cea mai rară sticlă de vin din cramă.
● Când o lady este invitată la un prânz sau la o cină de afaceri, aşteaptă ca gazda să aibă iniţiativa înainte să comande cel mai scump fel de mâncare sau cea mai extravagantă sticlă de vin din meniu.
● Dacă respectiva companie nu are un buget suficient pentru mese elaborate, doamna alege un restaurant unde ştie că preţurile nu o vor falimenta.
● Când alege un restaurant pentru un prânz sau o cină de afaceri, mai ales dacă nu-i cunoaşte foarte bine pe respectivii clienţi şi nu le ştie gusturile culinare, face rezervări la un local cu preparate variate, obişnuite.
● Dacă o lady intenţionează să discute despre afaceri în timpul unei mese – mai ales dacă va avea nevoie de diagrame sau prezentări Power-Point –, va rezerva o sală de mese separată.
● O lady ştie că profesionalismul şi comportamentul său – nu extravaganţa restaurantului – îi vor impresiona pe clienţi şi vor pune compania într-o lumină bună.
● O lady nu face excese pentru că e invitată pe cheltuiala altcuiva. O adevărată doamnă nu face excese în nicio împrejurare.
Împarte şi fă-o în mod egal
Când ia masa la restaurant, o lady şi însoţitorii ei pot dori să împartă un fel de mâncare, fie din motive de apetit, fie din considerente financiare.
Oricum, în asemenea cazuri, o lady va fi suficient de înţeleaptă încât să citească ce scrie cu litere mici în meniu, deoarece unele restaurante adaugă o sumă la nota de plată dacă un preparat a fost împărţit între doi sau mai mulţi clienţi. Pentru a evita posibilele neplăceri, doamna îl poate întreba pe chelner: „Ne gândim să împărţim vita Wellington. Credeţi că poate fi servită la două persoane?”. Dacă restaurantul în cauză doreşte să-şi menţină integritatea, chelnerul va răspunde sincer, spunând: „Da, cuplurile o împart de obicei” sau sugerând „Da, cred că puteţi servi amândoi, dar poate că aţi dori un aperitiv sau o salată alături”. Dacă se taxează împărţirea vitei Wellington şi dacă această politică nu este menţionată în meniu, este datoria chelnerului să precizeze acest lucru în momentul respectiv. E puţin probabil ca o asemenea suprataxare să dubleze costul produsului, însă o lady nu trebuie să aibă surprize neplăcute când i se aduce nota de plată.
Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
