Dar odată ce ajungi la intrarea în oraș, îți fug ochii imediat după maxi-taxiuri (,,marșrutka”, cuvânt devenit destul de popular). Să vorbim în continuare despre cele mai moderne tipuri de transport public european – metroul și tramvaiul. Practic, fiecare țară de la Marea Britanie până la Federația Rusă, dispune de aceste mijloace de transport.

Scurt istoric al proiectului de tramvai

Istoria sistemului de tramvai la Chişinău a început în aprilie 1888 când Consiliul municipal Chişinău a decis să construiască în oraş o linie ferată pentru tramvaie. Contractul pentru operaţiunile de construcţie a fost încheiat cu antreprenorii R. Rogazinski şi Switalski. După un an de construcție, s-au efectuat lucrări pe str. Alexandru (acum – bd. Ştefan cel Mare și Sfânt) şi pe alte străzi centrale ale oraşului fiind construită o linie de cale ferată cu lungimea de aproximativ 6 km. Şinele au fost turnate la uzinele din Breansk, iar șapte vagoane de tip deschis au fost procurate de la Varșovia şi șapte de tip închis de la Odesa, care mai apoi au fost trase de cai.

În 1897, Consiliul local a adoptat faza a doua a proiectului de tramvai în construcţie, care a fost conceput pentru a conecta partea centrală a oraşului la staţia de cale ferată. În 1910, liniile de cale ferată Chişinău aveau 12,5 km. În 1910 a fost momentul transferului la tramvaiul electric. Consiliul local a adoptat o rezoluţie corespunzătoare. În 1911 a fost încheiat un acord de concesiune cu „Societatea Anonim” din Belgia. Din 1913, în Chişinău, tramvaiele au fost conectate la energie electrică şi a fost plasată o linie nouă de tramvai din strada Puşkin până la raionul Sculeanca (în preajma Uzinei „Topaz”). În tot acest timp, la Chişinău au funcţionat patru trasee de tramvai. Lungimea acestora era de aproximativ 14 km, iar pe linie funcționau până la 30 de vagoane. Din 1918 până în 1940, când Basarabia a devenit parte componentă a României, serviciul de tramvai din Chişinău a rămas în proprietatea firmei „Societatea Anonim”. În 1940, după anexarea Basarabiei la URSS, serviciul de tramvai a devenit proprietate a statului. În 1944, la retragerea din Chişinău a armatei lui Hitler, au fost aruncate în aer toate depourile și secțiile de reparație, totodată fiind nimicite și 23 de vagoane. Astfel, au rămas doar șapte vagoane pentru transportarea pasagerilor.

Serviciul de tramvai de la Chişinău a fost redeschis în 1946. Lungimea traseului de tramvai, la acel moment, era de 17 kilometri. Numărul de pasageri în acea perioadă a fost mai mult de 9 milioane de persoane pe an. Odată cu apariţia pe străzi, în octombrie 1949, în oraşul Chişinău a primului troleibuz, apoi și a autobuzelor a încetat dezvoltarea acestui tip de transport. O altă problemă a fost la acele timpuri că nu se produceau tipuri de vagoane cu șina de 1000 mm, cele fabricate în fosta URSS având dimensiuni mai mari. În 1961 prin oraş a circulat ultimul tramvai, după care liniile de tramvai au fost acoperite cu asfalt.

Proiectul de anvergură sovietic

În a doua jumătate a anilor 1980, autorităţile oraşului au pus încă o dată problema de organizare a traficului de tramvai. Construcţia de linie ferată electrificată a fost inclusă în planul general de construcţie a oraşului Chişinău în 1986. Un depozit de tramvaie urma să fie construit în zona Budesti-2 (care nu a fost niciodată construit) și Uzina de calculatoare (rămasă neterminată). Rutele de cale ferată urmau să treacă pe str. Kutuzov (în prezent – bulevardul Mircea cel Bătrân), str. Ismail şi mai jos pe bulevardul Dacia (sectorul Botanica). Proiectul nu a fost niciodată realizat, iar acum a devenit irelevant, în principal din cauza reducerilor de obiecte din sectorul industrial Ciocana.

Proiectul propus de municipalitatea actuală Chișinău

Primăria Chişinău intenţionează să facă mari schimbări în sistemul de transport public al oraşului. O linie de tramvai, care va traversa sectoarele Aeroport-Botanica-Centru-Buiucani-Zona de agrement „Vatra”, urmează să fie construită până în anul 2015. O schemă complexă a transporturilor a fost prezentată la data de 18 ianuarie 2012, în cadrul unor dezbateri publice. Pentru acest mijloc de transport însă este nevoie de străzi mai largi sau construcția unei străzi suspendate.

De asemenea, până în anul 2025 se preconizează construirea altor linii de tramvai rapid, care vor uni toate localităţile municipiului Chişinău. Ideea unei asemenea rețele de transport vine de la compania belarusă „Belkommunmaș” care, împreună cu Regia Transport Electric, va începe în toamna aceasta asamblarea troleibuzelor la Chișinău. Cu timpul, însă, vor fi asamblate și tramvaie. Deocamdată, nu se știe când va începe asamblarea lor nici când vor circula acestea pe străzile Chișinăului.

O altă alternativă de soluționare a problemei traficului de pasageri în orașul Chișinău ar fi construcția unui metrou. Acest proiect necesită atât resurse financiare uriașe, cât și timp pentru studiile de fezabilitate. Să parcurgem în doi pași ideea privind construcția acestui tip de transport.

Proiectul METROU subteran la Chișinău, alcătuit de sovietici și pus în discuție și acum, unde geograful Andrei Herzen vine cu propunerea de a construi un metrou la Chişinău şi prezintă chiar şi o schemă a acestuia (sursa: http://pavelmunteanu.infostraseni.md).

Municipiul Chişinău, pe lângă capitală, mai are în componenţa sa şi alte localităţi (oraşe şi comune). Populaţia capitalei se apropie de 800.000 de locuitori. Transportul a devenit o problemă majoră pentru Chişinău, unde numărul maşinilor personale a crescut foarte mult în ultimii 20 de ani. În anul 2005, Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări „Urbanproiect” a elaborat Planul strategic de dezvoltare social-economică a Chişinăului până în anul 2020. În el, la punctul 4.1.4 (Transportul şi reţeaua stradală), se spune: „Acordarea pentru transportul din raza oraşului a serviciilor Căii Ferate Moldoveneşti pe segmentul Străşeni – Ghidighici – Sculeni – Visterniceni – Gara feroviară Chişinău – Botanica de Jos – Aeroportul – Revaca, pentru aceasta fiind necesară amenajarea platformelor pentru haltele noi”.

Schema Metroului Chișinău

Îndemnat de această recomandare, geograful Andrei Herzen vine cu propunerea construirii unui metrou la Chişinău, care ar urma să deţină trei linii ce leagă localitățile din suburbie şi să se intersecteze în trei puncte din Chişinău.

Conform unei clasificări recunoscute, metroul este unica rezolvare corectă şi ecologică a problemei transportului într-un oraş ce depăşeşte 500.000 de locuitori. Deşi adeseori se crede că metroul înseamnă doar tuneluri subterane, nu e aşa. Un metrou poate fi o combinaţie dintre liniile de suprafaţă şi cele subterane, idee folosită şi de autorul acestei scheme, conform căreia ar urma să se sape tuneluri doar în zona oraşului Chişinău. Din câte se poate vedea, pe linia roşie (Străşeni-Mereni), din cele 19 staţii prezentate, 11 deja există şi sunt folosite de către Căile Ferate ale Moldovei. Cine ştie, poate ajungem în 2020 să mergem la Chişinău cu metroul… Oare Moldova nu merită unul din aceste două tipuri de transport ecologic și confortabil pentru deplasarea la serviciu sau în scop personal?

Igor Goreacii