1. Așa cum ne-am umilit ca niște căcăcioși în fața bestiei sovietice, din păcate, astăzi ne grăbim să satisfacem cu ochii închiși poftele libidinoase ale noilor noștri patroni europeni. Suntem gata să ne sinucidem moralmente de dragul unor perspective iluzorii care, în cele din urmă, pot să reprezinte doar niște eșecuri lamentabile. Refuzăm să gândim și doar executăm, pentru că ne-am obișnuit să fim sclavi. Iar de prostia noastră profită din plin demnitarii cărora le încredințăm hățurile puterii. Unii ne direcționează spre Est, alții spre Vest, după cum le vrea mușchiul. Ca să pară mai serioasă, atunci când ne-a dat cu piciorul în cur, fiecare guvernare ne liniștește, prostindu-ne că asta se cheamă „reformă”. Eu crezusem că AIE va schimba cursul greșit al reformelor predecesorilor săi și va iniția reforme viabile anume pentru circumstanțele în care existăm noi, dar iată ce s-a întâmplat:
a) Reforma în educație le-a oferit facultăți multor studenți fără carte, lipsiți de cunoștințe generale, în timp ce tinerii inteligenți fug din țară sau se prostituează prin lume. Nebunia a apărut după ce absolvenții liceelor au început să fie admiși în instituțiile de învățământ superior nu în bază de examene, ci în temeiul notelor de la BAC. Astfel, cei care termină licee serioase, dar au note mai mici la unele obiecte, nu au șanse să concureze pentru admiterea la universitate cu cei care au terminat unele licee sătești, în care profesorul de matematică predă și limba română, și muzica, și pentru un modest bacșiș este gata să dăruiască note de 10 cu nemiluita… AIE nu a luat nicio măsură și situația nu s-a schimbat;
b) Reforma în medicină este o modalitate prin care statul își lichidează cetățenii, crimă pe care Alianța la fel a trecut-o cu vederea. Astăzi, săracii Moldovei sunt lăsați în voia sorții să moară, deoarece, neavând un loc de muncă, nici bani, ei nu pot să-și procure nici poliță de asigurare medicală. Dacă vreun oropsit necesită intervenție chirurgicală de urgență, nimeni nu sare să-l salveze. Cunosc moldoveni care au fugit din spitale cu moartea după ei și ea i-a doborât pe drum… Există alții, care au și poliță, și mai sunt vii, însă până obțin o consultație la medicul de familie și trimiteri pentru diferite analize, reușesc să moară… Aceste decesuri au devenit o lege sacră în societatea noastră, fiindcă așa zice reforma, iar reforma, în RM, costă mai scump decât orice viață;
c) Dar să admitem că liderii AIE au fost prea ocupați cu noile reforme și n-au reușit să observe greșelile predecesorilor. Oricum, amintesc cu acest prilej că soția mea, care este lector superior la Universitatea de Arte, a primit pentru luna august un salariu de 18 lei;
d) AIE și-a asumat datorii externe imense pentru implementarea reformelor. În loc să prosperăm cu această ocazie, datoria externă a crescut, nivelul de trai al populației scade realmente, iar Guvernul a devenit dependent de FMI și adoptă fără să crâcnească măsurile de austeritate impuse din exterior. Din acest an, pensionarii noștri, unora dintre care nu le ajung bani nici ca să zâmbească, au fost lipsiți de compensațiile lunare acordate de stat. În acest mod, AIE își pune lațul de gât, fiindcă în țara aceasta părăsită de tineri, bătrânii reprezintă o forță deosebit de importantă în rândul electoratului;
e) Recent, îi sugerasem premierului Filat că nu trebuia să promoveze Legea egalității de șanse doar pentru homosexuali, discriminând astfel celelalte minorități. Totuși, când am precizat că, în RM, persoanele cu dizabilități nu pot să obțină un simplu permis de conducere, credeam că premierul va reacționa imediat. Constatând însă că nu-i pasă, am început să fac lecții ilegale de șoferie. Nopțile, bântui ca nebunul pe șoselele orașului, fără permis de conducere, la volanul unei mașini. Dacă poliția mă va opri, le voi plăti amendă și suma necesară pentru a scoate mașina de sub arest. Deși nu mă înec în bani, n-am altă ieșire – Guvernul m-a pus în situația de a încălca legile, de a mă ascunde ca un criminal, doar pentru a beneficia de drepturile mele de om. Degrabă, am să-mi cumpăr la fel de ilegal, prin mită, un permis de conducere, fiindcă statul refuză să-mi asigure acest drept;
f) Dosare cu probe veridice contra unor demnitari, inclusiv comuniști, sunt clasate sau suspendate fără temei de către procurori, în timp ce de ani buni se vorbește în van despre depolitizarea instituțiilor de drept;
g) Deși primim bani din Europa pentru reformarea justiției, magistrați protejați de cele mai înalte persoane ale RM iau decizii care se bat cap în cap cu buchea legii. Dacă și sunt pedepsiți judecători, sunt aleși cei prea mărunți pentru a însemna ceva pentru Putere. Și atunci unde sunt cheltuiți banii investiți de europeni? Sau ai noștri îi fraieresc pe europeni?;
h) Suntem în așteptarea reformei Centrului Național Anticorupție, care cel mai probabil va fi o farsă. Schimbarea numelui Centrului nu poate avea nicio importanță atâta timp cât celelalte instituții de drept rămân a fi politizate. Fără o procuratură și o justiție independente – pe care nu le avem! – oricât de obiectivă ar fi, activitatea CNA nu va avea mai multă putere decât un lătrat de maidanez.
2. Pentru o țară adusă la lacrimi în numele idealurilor europene, Europa mai degrabă va începe să trezească repulsie. Rătăciți, oamenii noștri vor opta pentru alternativa rusească, pentru Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, ceea ce va însemna reîntoarcerea în vechile noastre sicrie, unde, odată scufundați pentru a doua oară, vom face viermi pentru mulți ani înainte.
3. Repetând în varianta europeană lecția umilinței deprinsă în URSS, dezicându-ne de valorile și de tradițiile în care am crescut, vom atinge supremul rateu al prostiei noastre atunci când vom rămâne fără demnitate. Libertatea aceasta de paie, spre care suntem atrași, seamănă foarte mult cu o dictatură a nonvalorilor sau, în cel mai bun caz, cu o metamorfoză a calității noastre de viețuitori – din umană în animală.
O asemenea transfigurare decadentă a RM s-ar identifica cu un genocid.
