În primul caz e vorba de tragedia familiei Baştovoi. În urma unei scurgeri de gaze, Svetlana Baştovoi s-a stins din viaţă, iar fiul ei, Mircea a ajuns în comă la spital. Dacă nu aveam un stat plin de plahotniuci, dodoni, voronini şi ghimpi, Svetlana Baştovoi ar fi încă în viaţă. Chiar dacă fiul a chemat urgenţa, medicii au venit, au sunat la uşă şi au lăsat un bileţel, pentru că nimeni nu le-a deschis. „Medicii” nu s-au întrebat nici pentru un moment de ce nimeni nu deschide uşa, nu le-a dat prin cap că persoanele din casă nu erau în stare s-o facă. Scuza lor a fost că nu aveau căile legale ca să pătrundă în casă. De parcă era greu să suni la poliţie şi să-i preîntâmpini că pătrunzi în casă, că îţi asumi responsabilitatea, pentru că s-ar putea să se întâmple o tragedie acolo. Nu, „medicii” au preferat să lase un bileţel, şi astfel să comită o crimă. Şi nu prea cred că-i mustră conştiinţa acum, mai mult, nu cred că au conştiinţă şi ar fi bine să nu mai activeze în sistemul medical. Într-un stat integru, urma imediat o demisie a ministrului sănătăţii, a şefului de la urgenţă şi un dosar penal pentru omor pe numele echipajului de urgenţă. În Republica Moldova medicii au emis o postare de facebook, un fel de comunicat în care se scuză în cel mai stupid mod. În final ne-am ales cu încă o tragedie pe seama unei societăţi bolnave. Exprim sincere condoleanţe pentru familia Baştovoi, o familie care are şi până acum de suferit în urma unui dosar fabricat. Vă reamintesc că Andrei Baştovoi (semnatar al Declaraţiei de independenţă) şi fiul său au fost condamnaţi al 9 ani de închisoare printr-un dosar umilitor pentru toată justiţia moldovenească.
Un alt caz, este arestarea activistului Anatol Mătăsaru pentru un protest paşnic la CNA. De această dată „poliţiştii” n-au avut nevoie de cadru legal. N-au avut nevoie nici de uniforme, nici de legitimaţii şi nici de mandat de arest. Mătăsaru a fost luat pe sus chiar din curtea casei. Asta e justiţia noastră, o justiţie de rahat care-i condamnă pe cei care au curajul să le spună că sunt de rahat.
În acest context ne întrebăm care este rostul protestelor şi a campaniilor de genul #nuplaha, #nufilat, #nuvoronin ş.a.m.d. Întreaga societate este putredă şi coruptă, de la mic la mare, de la medici la deputaţi, de la şoferi de transport public la preşedinte, de la măturători la judecători. În fiecare zi întâlnim în stradă plahotniuci, voronini şi dodoni. Sunt chiar vecinii noştri, sunt chiar rudele noastre, însă e mai comod să vezi duşmanul într-o singură persoană, fie el Plahotniuc sau Voronin, şi să nu observi stricăciunea din capul tău. Voi încheia acest articol cu un citat lansat mai demult de etnomuzicologul român Speranţa Rădulescu, unul care reflect toată realitatea acestui stat eşuat care se numeşte Republica Moldova: „În momentul de faţă societatea-i foarte predispusă la ură. Trebuie să urâm ceva. Trebuie să găsim, să inventăm un duşman. Cum spunea Umberto Eco: inventăm un duşman şi, în sfârşit, tragem toate gloanţele în el, pentru că avem atâtea gloanţe de tras. Cred că în România cel mai mult lipsesc profesioniştii. În toate domeniile.” E valabil şi pentru Republica Moldova, fraţilor. Nu avem medici profesionişti, politicieni profesionişti, şoferi profesionişti, funcţionari profesionişti. Toţi sunt nişte diletanţi corupţi, indiferent de profesia în care activează. Şi da, se cere o revoluţie, o revoluţie violentă interioară, care ar stârpi odată şi pentru totdeauna diletantismul din capul fiecărui cetăţean.
