Bineînțeles că oricine își poate imagina că am discutat despre o clădire cu risc, dar, de fapt, nu e așa. Vorbeam despre o simplă clădire. Însă în Moldova mi se pare atât de probabil să se întâmple absolut orice lucru, care, în alte țări, nu ar fi posibil, încât nu m-ar mira să dispară blocuri întregi din țară.
Cred că mulți simt la fel. Că în Moldova orice (lucru rău) e posibil. A dispărut un miliard din bănci, de ce nu ar putea dispărea o clădire? Dispar parcuri întregi, proprietățile publice devin private, afacerile bune trec prin mâinile politicienilor, ce ne-ar mai putea surprinde? Nimic. Chiar dacă toți sperăm, de la un tur de alegeri la altul, că ne va fi cândva mai bine. Că vom trăi și noi într-o țară stabilă.
Cei care nu s-au aflat la conducere în ultimii ani vor să revină și ne promit reforme. Dar noi am tot mers în jos. Și cu ei, și cu cei dinainte, și cu cei de după. Nu cred că ne era mai bine cu alții. Nici mai rău, fiindcă eu trăiesc cu impresia că toți se hrănesc din același ciolan (ca să nu spun treucă). E suficient să ne uităm la actuala clasă politică, atât la cei de la guvernare, cât și la cei din opoziție.
E vreun politician care să nu fi migrat de la un partid la altul? E vreunul care să nu fi fost acuzat de corupție? Ați văzut vreun candidat care să nu fie finanțat (legat) de Șor, de Plahotniuc, de Țopa? Toți, până la ultimul, pot fi suspectați de amestec în afaceri dubioase, de interese care nu sunt comune cu interesele noastre.
Modelul de funcționare al politicianului de la noi e proverbul: ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar rațiunea alegătorului nu mai pare să fie: hai să vedem cine e cinstit, ci hai să vedem care e hoțul mai mic. Ceea ce mi se pare înfricoșător din start. Totul pare altceva decât ceea ce spune că e. Și ca să dau un singur exemplu: PD și PSRM vin în linie directă din PCRM. Ambele partide au lideri care, cu câțiva ani în urmă, erau fruntași comuniști. Oare să se fi schimbat ei cu totul? Să se fi rupt cu adevărat de PCRM sau să fie, de fapt, echipele de tineret ale PCRM? Iată o întrebare la care nu am răspuns. Când PCRM a înțeles că ulciorul nu mai merge mult la apă, s-a rupt în trei. Iar acum merg după apă celelalte două ramuri: PD și PSRM.
Pe de altă parte, încă ne amintim cu toții sloganul: „Moldova fără comuniști”. Cât de promițător părea PLDM atunci. Nu vreau să mai amintesc de Filat, fiindcă el nu e singurul hoț de acolo, e doar singurul pedepsit. Însă adevărul e că ne-au mințit, ne-au tras pe sfoară. Și când au văzut că nici ulciorul lor nu mai merge mult la apă, s-au rupt și ei. Uitați-vă cu atenție pe unde au migrat toți PLDM-iștii și veți avea un răspuns. Tot așa s-a rupt și PL-ul. Acesta este jocul politicii moldovenești, când nu mai poți convinge – schimbi haina, dar nu și omul.
Ce rezultat vom avea pe 24 februarie? Nu contează. Toți sunt o apă și un pământ. Singurul lucru, pe care îl mai putem proteja, e acordul cu Uniunea Europeană. În rest, politicienii vor la ciolan. Iar noi sperăm să nu dispărem peste noapte. Să nu fim furați cu tot cu papuci.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
