„Ultimul sunet” la închisoare

„Bună ziua, stimaţi colegi, dragi oaspeţi şi, în special, condamnaţi”, s-a adresat directorul-interimar al penitenciarului, Iurie Furmuzachi, celor circa 50 de copii aliniaţi la careu. „Nu vă temeţi”, le-a spus minorilor ministrul, văzându-i că întârzie cu răspunsurile. „În afară de faptul că nu sunteţi la libertate, aveţi multe alte drepturi. Nu e vina numai a voastră că vă aflaţi într-o instituţie de corecţie, e şi vina societăţii. Termenul de detenţie se va sfârşi şi vreau să vă doresc ca, după ce veţi ieşi de aici, să vă păzească Dumnezeu, să nu mai ajungeţi pe drumurile astea”, le-a urat ministrul Tănase, care le-a adus drept cadou un set de cărţi.

În afară de clasele gimnaziale, copiii care îşi ispăşesc aici pedeapsa mai au şansa de a face o meserie tehnică. Vasile Garabadgi, directorul şcolii de meserii din cadrul penitenciarului, le-a înmânat diplome celor mai merituoşi elevi. Printre aceştia – un adolescent de 17 ani, Ghenadie Braşoveanu din Orhei, care abia aşteaptă să ajungă la libertate. Acum un an şi jumătate, când terminase nouă clase, el a furat bani şi o armă dintr-un imobil din Orhei, cu care a ieşit în oraş să se răzbune. A fost condamnat la cinci ani privaţiune de libertate. „Pentru că am fost cuminte şi am muncit, o să-mi dea drumul acasă. Eu sper ca, în maximum o lună, să ies”, povesteşte el optimist. Mama lui e plecată de 11 ani în Grecia, iar de tată nu vorbeşte. Aflu că părinţii au divorţat pe când el avea un an şi jumătate. Mama lui s-a recăsătorit în Grecia şi are un alt fiu. Ghenadie a fost lăsat în grija bunicii, care îl ajută cu ce poate. Spune că nu şi-ar dori să ajungă aici a doua oară. A deprins meseria de lăcătuş şi speră să-şi găsească ceva de lucru sau, în cel mai rău caz, să plece la mama lui în Grecia.

În timp ce vorbim cu Ghenadie, un coleg de-al lui ne urmăreşte de sub o şapcă, are privirea şmecheră şi plictisită. La întrebările noastre, răspunde în limbajul puşcăriaşilor, pe care noi nu-l înţelegem. Penitenciarul din Lipcani are capacitatea de 250 de deţinuţi. Astăzi, el pare pustiu cu doar 50 de minori aflaţi aici. În mare parte, copiii din penitenciar au fost graţiaţi în 2009, rămânând în detenţie doar cei care au săvârşit fapte grave sau care mai au câte două-trei „experienţe” de acest fel.

La Lipcani, şi biserica s-a implicat în educarea copiilor-deţinuţi, deocamdată cu paşi mai timizi. Din 2002, preotul Adrian Nemerenco vine cel puţin o dată pe săptămână de la Bălăsineşti la minorii din penitenciar. Spune că aceştia au stări emoţionale foarte diferite şi schimbări de comportament, din care cauză a solicitat pază. Ţine aici slujbe într-o bisericuţă improvizată. „Uneori, mai fură obiecte din biserică, după care le aduc înapoi”, ne-a spus părintele.

„Dacă aveau alte condiţii şi alte preocupări, sigur nu ajungeau aici”, a declarat la ieşirea din penitenciar ministrul Alexandru Tănase, care s-a arătat mulţumit că instituţia pentru minori de la Lipcani nu seamănă cu o închisoare, ci cu un fel de tabără cu regim mai strict.