Arbitrul acela ne previne atunci când suntem pe punctul de a declanşa o ceartă sau când anturajul ne provoacă la o bârfă. Arbitrul acela ne reaminteşte că nu costă nimic să spunem o vorbă frumoasă celor dragi. Graţie acelui însoţitor invizibil, ne străduim să fim mai îngădiutori, mai generoşi, mai sensibili, mai atenţi.
În Postul Crăciunului şi în alte câteva ocazii speciale, sfaturile aceluiaşi arbitru, greşit interpretate, ne stimulează să facem exces de zel. Gătim peşte atunci când e dezlegare la peşte, deşi restricţiile postului nu le-am respectat. Sau ţinem post, deşi n-am mai fost pe la biserică de la ultima cununie, la care am participat ca invitaţi sau, mai rău, ca protagonişti… Nu facem treabă în gospodărie, pentru că tradiţia aşa zice, deşi alte obiceiuri la fel de tradiţionale, dar mai puţin convenabile, nu le luăm în seamă.
Din comoditate, din superficialitate sau inerţie facem un decupaj al ritualurilor și obiceiurilor, păstrându-le doar pe cele plăcute şi excludem tot ce e complicat, necesită efort şi sacrificiu. Să revenim la arbitrul nostru, cam scump la vedere, cu apariţii sporadice, cum se spune „din an în Paşti”. Spirit creştin, omenie, moralitate, verticalitate, autocontrol, spune-i cum vrei arbitrului tău, dar încearcă să-l asculţi ceva mai des, nu îi interpreta greşit recomandările, lasă zelul deoparte şi alege consecvenţa!
monaszucsik@gmail.com
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
