Un gospodar pentru Apocalipsă

Ne tot plângem de starea jalnică a orașului nostru, când probabil singura lui salvare ar fi să îl abandonăm. Să ne mutăm cu toții în noroaiele din suburbii.

Vi se pare că exagerez? Să vedem, să le luăm pe rând. Gunoaiele uriașe din pădurea de la Buiucani – cine credeți că le-au făcut, vulpile, pisicile? Și cred că toată lumea ține minte de rahatul dintr-un vârf de gard pe care Chirtoacă l-a dat jos sub lentila camerei de filmat. Băncile înotătoare din Valea Morilor ne fac de asemenea cinste, nici o capitală din lume nu are bănci în lac. Coșurile de gunoi rupte – nu sunt din vina Primăriei.

Dacă luăm pe puncte ce nu face primăria și ce stricăm noi, o să fim campioni în fața unei primării care nu ne va ajunge niciodată din urmă. Eventual poate intra în echipă cu noi la aruncatul cu rahat pe garduri.

Și ca să explic o dată în plus cât de eficienți suntem în distrugerea orașului, vă voi da exemple mici din blocul meu. Nu scoatem niciodată rufele la balcon, fiindcă un vecin de sus scuipă. În arțarul de la balcon stă o pungă de gunoi de câțiva ani. Un vecin și-a aruncat gunoiul de la fereastră, iar punga s-a agățat în arțar la o înălțime de unde noi nu reușim să o dăm jos.

Dar adevărata problemă e în altă parte unde orășenii contribuie de zor. Orice ați avea împotriva lui Chirtoacă, un lucru e sigur: colecta foarte bine deșeurile. Sub fereastra noastră, la câțiva metri, sunt tomberoanele. Mai mulți ani am stat liniștită la balcon în serile calde, fiindcă niciun iz nu răzbătea până la noi.

Chirtoacă a făcut, nu cu mult înainte de a fi suspendat, ziduri de protecție, curte, o bucată de acoperiș, ca să nu mai stăm cu ochii în tomberoane toată ziulica. Noi, desigur, bucuroși! Că, uite, ne civilizăm. Și pe când s-au sfârșit lucrările, s-a început și catastrofa. De la copii la boschetari și bețivi, toți au început să urineze pe cele patru ziduri. Ceilalți au început să pună gunoaiele la intrare. Alții, mai conștiincioși au pus un panou mare pe care au scris: NU MAI DEPOZITAȚI GUNOIUL AICI. A doua zi, panoul nu se mai vedea sub mormanul gunoaielor.

Apoi, cei care nu se obosesc să caute un veceu, s-au mutat și după containere. De la douăzeci de metri nu te poți apropia de miros. Pe vremuri acolo erau câini maidanezi, dar era curat și nu mirosea. Oamenii au bătut în mizerie și gunoierii. Acum acolo e cel mai împuțit loc din Chișinău și presupun că această situație e prezentă la mai multe blocuri.

Aș vota fără să stau pe gânduri un primar care îmi promite să desființeze acele ziduri, să lase iarăși „câmp descoperit” în jurul gunoaielor, fiindcă mă tem că în această vară voi sta cu geamurile închise. Vreau să dispară aceste curți pentru containere construite cu bune intenții pentru oameni care nu merită.

Ce primar va salva orașul? Nici unul! Nimeni nu poate lupta cu nepăsarea și lipsa noastră de bun-simț, de spirit civic. Chiar dacă unii oameni ar fi calificați pentru funcția de primar, noi nu suntem „calificați” pentru funcția de oameni civilizați.