Negocierile formării unui guvern, la Chișinău, stagnează în jurul unor discuții sterile, care par a fi, mai degrabă, un preludiu pentru viitoarea campanie electorală. Nu se face niciun efort real de a se găsi un numitor comun, o soluție, în numele apropierii de UE.

Un guvern temperat reformator

Practica din ultimii ani când miniștrii erau numiți din rândurile fruntașilor de partid a eșuat. Rezultatele mediocre ale guvernelor Filat, Leancă, dar și Streleț au demonstrat că nu liderii de partid sunt persoanele cele mai indicate să preia portofoliile ministeriale. Loialitatea lor va fi întotdeauna față de partidele care i-au promovat în funcție și vor ignora programul de guvernare de care are nevoie societatea. După toate răfuielile dintre partide din ultima perioadă, este greu de imaginat o soluție unde premierul sau miniștrii vin tot din partidele, care până acum, se acuzau unii pe alții de toate relele. Actuala practică, unde Partidul, Parlamentul și Guvernul funcționau ca o singură mașinărie, a dus R. Moldova în pragul disoluției.

Recent, la București, s-a găsit o soluție prin numirea unui guvern tehnocrat, format din persoane tinere, care n-au avut și n-au legături de partid, n-au relații speciale cu deputații din Parlamentul, care ar urma să-i voteze. Bucureștiul, a câta oara, poate fi un model pentru Chișinău.

Departinizare prin tehnocratizare

Următorul guvernul trebuie să facă față unor presiuni fără precedent: dezmăț în sectorul financiar-bancar, lipsa securității și pericolul imperialist al F. Ruse, presiunile extraordinare din partea societății civile pentru anihilarea corupției. Guvernul va avea nevoie de o agendă temperat reformatoare, care ar putea, în același timp, satisface interesele, pe termen scurt, ale liderilor de partid, ale protestatarilor, dar și ale partenerilor externi, care au investit bani și energie în proiectul R. Moldova – Europa. Aceste soluții pot fi identificate, negociate și aplicate doar de un guvern euro-tehnocrat, care ar continua calea reformelor, necesară implementării Acordului de Asociere cu UE. Un guvern euro-tehnocrat pare a fi unica soluție pentru departinizarea instituțiilor statului, celebrele partajări au dus la situații penibile, unde un ministru mergea mai des la șeful de partid, decât la șeful guvernului. Vedem cu toții la ce-au dus asemenea practici.

Pericolul rusesc

Liderii de partid continuă să creadă că doar ei sunt „alfa și omega” al politicii de pe Bâc iar riscurile care derivă din această miopie sunt enorme.

Scenariu este unul previzibil. Negocierile involuează prin acuze reciproce tot mai agresive între partidele pro-UE. Războiul politic degenerează în alegeri parlamentare anticipate. Dezamăgiți de circul pro-european, votanții, cu viziuni democratice și românești, nu vor merge la vot, iar majoritatea în Parlament va reveni lui Dodon, Usatîi și Voronin (Lupu). Promisiunile liderilor pro-moscoviți vor fi implementate. Acordul de Asociere va fi denunțat. Regimul liberalizat de vize va fi anulat. Ambasadorul României va fi expulzat. Limba rusă va deveni a doua limbă de stat. Istoria românilor va fi scoasă din școli. Problemele financiar-bancare se vor agrava. Se va mai fura un miliard… Vor trece 2-3 ani sau 9-10 ani și va avea loc o nouă răscoală pro-europeană. Se va începe de la zero procesul de normalizare a relației cu Bruxellesul, Bucureștiul și Washingtonul, se vor începe de la zero negocierile cu UE, și vom începe să negociem un nou Acord de Asociere…

Doi pași în spate

Actualii lideri de partid, decăzuți moral dar și în sondaje, aduc mari prejudicii R. Moldova, dar pot evita scenariul de mai sus. Dacă nu doresc să fie scoși cu „furcile” de popor sau prin presiunile partenerilor externi, șefii de partid, ar trebui, să se ocupe de gestionarea activităților de partid, deputații să se preocupe de propunerea unor inițiative legislative cât mai logice și utile, iar guvernul să îndeplinească planul de guvernare. Toți liderii partidelor pro-europene, care au un anti-rating mai mare de 50% (Lupu, Ghimpu, Streleț) să plece într-un concediu cât mai lung, să nu mai apară la TV, să nu mai facă declarații și să nu-i mai vadă lumea. Astăzi, anume ei sunt, în ochii societății și a partenerilor noștri, vinovații principali pentru dezintegrarea RM. Fiind, de fapt, responsabili de haosul din RM ei au obligația să dispară din ochii oamenilor, să facă doi pași în spate.

Doar așa ar putea lăsa loc pentru niște oameni noi, tineri, nepătați, să încerce să rezolve marile probleme cu care se confruntă R. Moldova. Așa sărac și fără speranțe, cum pare, acest stat are în continuare suficienți prieteni și parteneri care ar putea s-o ajute, un guvern euro-tehnocrat ar putea ușor să capteze această susținere. Un astfel de guvern, ar răspunde și solicitărilor societății care cere, de ani de zile, ca instituțiile statului să fie departinizate. Un guvern euro-tehnocrat ar permite și societății să ia o pauză de la circul războaielor între partide și să se revină la o stare de normalitate, care ar facilita identificarea unor soluții clare, care n-ar permite îngroparea definitivă a R. Moldova.