Ce opţiuni ar fi avut Republica Moldova după anul 1991? Prima şi cea mai logică ar fi fost reunirea cu România. Însă deşi ne-am lămurit cât de cât cu privire la cele întâmplate în decembrie 1989 la Bucureşti, totuşi nu s-a ridicat mare lucru din vălul care acoperă anul 1991 din punctul de vedere al relaţiei Bucureşti-Chişinău. Sunt prea multe vorbe, prea multe păreri, prea multe aluzii nesistematizate – nu a stat nimeni să le pună cap la cap şi să creioneze un tablou coerent. Cred că ar ieşi un volum de 500 de pagini dacă s-ar apuca cineva să descâlcească iţele întrebării „de ce nu s-a făcut unirea în 1991?” Germania s-a putut reunifica, România nu. Avem de-a face cu o chestiune istorică din acest moment. Să se ocupe istoricii de ea.
Dar ce poate face în continuare Republica Moldova? Poate continua să trăiască precum a trăit până acum. Nici aşa, nici altfel. Fără nici un fel de proiect de viitor. Fără nici un fel de perspectivă. Republica Moldova este în acest moment o ţară care exportă oameni. În România, în Rusia şi în vestul Europei. Nimic mai mult. Majoritatea oamenilor care muncesc în Republica Moldova o fac cu gândul de a-şi trimite copii undeva. De preferinţă, undeva cât mai departe. Iar cei plecaţi le trimit bani celor de-acasă. Sunt trei categorii de oameni între Prut şi Nistru: cei care au plecat, cei care au rămas şi nehotărâţii.
De această situaţie se bucură o mână de oameni auto-intitulaţi politicieni. Aceşti oameni nu au nici un proiect. Sau, mai bine spus, acţionează ca şi cum nu ar avea nici un proiect de viitor pentru oamenii în numele cărora conduc. De multe ori am impresia că politicienii de la Chişinău nu sunt foarte lămuriţi nici ei înşişi cum şi de ce au ajuns în funcţiile în care au ajuns. Pe unii îi domină mentalitatea fanariotă „tunde oaia fără să zbiere”. Alţii au idei puţine şi fixe. Alţii nu au nici o idee şi nici o dorinţă. Sunt egal răspândiţi în toate partidele. Iar cei mai puternici dintre ei funcţionează în baza unei mentalităţi de clan.
Republica Moldova ar fi putut urma exemplul Germaniei Democrate. A avut însă parte de destinul Iugoslaviei. Dar, după 20 de ani, Iugoslavia se desprinde de acest destin. Republica Moldova a rămas blocată în băltoaca ţărilor fără proiect. Este o constatare tristă după 20 de ani de independenţă, dar şi optimistă în acelaşi timp. Popoarele au vieţi îndelungate, 20 de ani nu reprezintă mare lucru. Iar Republica Moldova mai are timp să îşi aleagă un proiect. Vom vedea peste 20 de ani dacă şi ce a ales. Sau poate că tocmai acesta este proiectul original al Chişinăului: să nu aibă nici un fel de proiect de viitor…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
