Va declanșa presiunea occidentală ”fuziunea” Rusiei cu Belarus?

La începutul lunii iulie, președintele Rusiei, Vladimir Putin a lăsat să se înțeleagă că națiunile occidentale sunt cele care îi mulțumesc pentru realizarea visului său vechi de zeci de ani de a fuziona Rusia cu Belarusul vecin, potrivit Al Jazeera.

„Presiunea politică și sancțiunile fără precedent din partea așa-numitului Occident colectiv ne împinge să accelerăm procesele de fuziune”, a declarat Putin pe 1 iulie la un forum din orașul Grodno, din vestul Belarusului, la o aruncătură de băț de granița UE.

„Pentru că, împreună, va fi mai ușor să minimizăm daunele provocate de sancțiunile ilegale” impuse Rusiei și Belarusului de către Occident, a declarat Putin.

Cu o săptămână mai devreme, dictatorul Lukașenko i-a îndemnat pe liderii altor națiuni ex-sovietice să se apropie de ”statul uniune” al Rusiei și al Belarusului – sau să se confrunte cu pierderea independenței lor.

„Astăzi, națiunile din spațiul post-sovietic trebuie să fie sincer interesate de apropierea lor de statul unional – dacă, bineînțeles, doresc să-și păstreze suveranitatea și independența” a declarat acesta într-un discurs video.

La sfârșitul anilor 1990, Lukașenko a dorit să fuzioneze fosta sa națiune sovietică de 9,2 milioane de locuitori cu Rusia și a semnat un acord pentru crearea unui ”stat al uniunii” cu o constituție și un parlament comun.

Fostul director de fermă colectivă, poreclit ”Batika” (tătic), spera să-i succeadă președintelui rus Boris Elțîn, care bea mult și a cărui stare fizică și mentală se deteriora rapid.

Cu toate acestea, Elțîn l-a uns pe Putin, un șef al serviciilor de informații abstinent, drept succesor în 1999, iar Lukașenko a frânat fuziunea.

Dar el a continuat să mulgă Kremlinul, obținând împrumuturi de mai multe miliarde de ruble, gaze naturale la preț redus, favoruri comerciale și avantaje pentru migranții bieloruși care muncesc.

Sprijinul Rusiei l-a ajutat pe Lukașenko, care a fost mult timp supranumit ”ultimul dictator al Europei”, să se mențină la suprafață din punct de vedere politic și economic, în special atunci când Occidentul a sancționat Minskul pentru intensificarea represiunii împotriva opoziției și a criticilor.

De asemenea, Lukașenko a continuat să caute o marjă de manevră.

El a căutat să își înstrăineze economia de profiturile obținute de la fermele colective de stat, de la uzinele chimice și de la o rafinărie uriașă de petrol care folosea țiței rusesc ieftin.

Sfidându-și imaginea de fost oficial comunist cu mustață și un puternic accent rural, el a creat Belarus Hi-Tech Park, un ”Silicon Valley” belarus, unde zeci de mii de ingineri IT au dezvoltat software și startup-uri impresionante.

Dar sectorul IT s-a micșorat după punctul de fierbere din 2020, când sute de mii de belaruși au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva celei de-a șasea realegeri a sa.

Aceștia s-au ciocnit cu poliția și au organizat greve – dar agențiile de aplicare a legii ale lui Lukașenko au răspuns cu violență, tortură, arestări și condamnări la închisoare.

Zeci de mii de persoane au părăsit Belarusul, inclusiv mulți experți IT, majoritatea către țările vecine Polonia, Lituania și Ucraina.

Lukașenko părea încolțit, iar Moscova a rămas singurul său susținător – în timp ce Kremlinul a continuat să-l preseze să finalizeze fuziunea.

Oficialii ruși și-au amintit prea bine cum ratingul de aprobare al lui Putin a crescut la un nivel stratosferic de 88% după precedenta ”achiziție” a Moscovei – anexarea ilegală a Crimeei de la Ucraina în anul 2014.

h2. URSS, greu de reînviat?

Pentru unii observatori, fuziunea este o afacere încheiată; ei o văd ca parte a planurilor Moscovei de a anunța renașterea replicii trunchiate a Uniunii Sovietice în luna decembrie a acestui an.

„Chestiunea a fost rezolvată în lumina aniversării centenarului URSS în decembrie 2022 și a planurilor lui Putin de a crea un ”al treilea imperiu” care ar urma [să succeadă Rusiei țariste și URSS și] să includă Belarusul”, a declarat analistul Aleksei Kushch, cu sediul la Kiev.

„Ceea ce se întâmplă acum este pur și simplu un pas tehnologic pentru a pregăti opinia publică pentru acest act” a declarat el pentru Al Jazeera.

Dar alți analiști spun că Lukașenko încearcă în continuare să respingă.

„Lukașenko este încolțit rău de tot, dar pare să reziste la soluția finală”, a declarat pentru Al Jazeera, Pavel Luzin, analist cu sediul în Rusia la Jamestown Foundation, un think-tank din Washington, DC.

În timp ce declarațiile lui Putin cu privire la fuziune reprezintă o șansă de a-și crește cota de popularitate în Rusia, cuvintele lui Lukașenko despre statul unional nu sunt altceva decât un ”semnal de alarmă” pentru Occident, a declarat un observator de origine belarusă.

„Cuvintele lui Lukașenko sunt mai degrabă un semnal de alarmă pentru [alte] națiuni, mai ales din UE – ne împingeți mai aproape de Rusia”, a declarat pentru Al Jazeera, Igor Tyshkevich, care locuiește la Kiev.

Iar când vine vorba de publicul din Belarus, unificarea este departe de a fi populară.

În iulie 2021, numărul belarușilor care o susțineau cu fermitate a crescut la 9%, de la cinci în 2020, potrivit celui mai recent sondaj independent pe această temă realizat de Chatham House, un think-tank britanic.

11 la sută dintre cei intervievați doreau ca Belarus și Rusia să aibă o ”piață unică, cu o politică externă și o armată unică”, iar aproximativ o treime se pronunțau pentru o ”piață unică” și o ”zonă de liber schimb” potrivit sondajului.

„Cu astfel de stări de spirit, este greu să conduci o fuziune”, a declarat Tyshkevich.

„Indiferent cât de dură este propaganda ta, dacă 75% din populație nu o urmărește, nu ai niciun mecanism pentru a influența opinia acestor oameni, chiar dacă propaganda ta este genială”, a declarat Tyshkevich pentru Al Jazeera.