Chestiunea nu e numai și nu e atât de ordin tehnic. Ea vizează mentalitatea noastră, face parte din categoria simbolisticii politice și religioase… La fiecare sfârșit de an moldovenii discută despre stiluri. Știm cu toții că în problema vizată un cuvânt greu are de spus Mitropolia Moldovei. Mai știm însă că această mitropolie, fiind de facto o „extensiune” a Patriarhiei ruse, sub pretextul apărării „valorilor tradiționale creștine”, se uită la Europa ca dracul la tămâie. Și, în sfârșit, ne dăm seama și de situația delicată a conducerii R. Moldova pentru care problema gazului rusesc e mai importantă decât cea a stilului bisericesc.
Și totuși… Nu pot fi de acord cu politica struțului, promovată de liderii AIE. Fac valuri, imită reformarea adâncă a țării, în realitate însă, când se ciocnesc de adevăratele probleme – corupția, justiția, sărăcia etc. –, nu iau taurul de coarne, ci procedează ca struțul. Politica „jumătăților de măsură” nu rezolvă problemele, ci le agravează. Să luăm cazul discutat: conducerea R. Moldova poate „învinge” și convinge Mitropolia Moldovei ca preoții (în cel mai bun caz, doar unii dintre ei) să nu se ocupe cu discreditarea cursului proeuropean promovat de AIE, ci să le explice oamenilor de ce e nevoie să serbeze Crăciunul pe 25 decembrie… Asemenea preoți care ar dori „tăierea nodului gordian” sunt în Moldova și, dacă ar exista voința fermă a guvernului și a Mitropoliei, sunt sigur că, într-un an-doi, problema s-ar rezolva.
(c.t.)
