Minoritățile naționale din Moldova, mai ales rusofonii, se simt discriminate. Să vezi că aceștia nu mai au drepturi și se sufocă de expansiunea românismului. Am putea compara aceste minorități cu o turturică, o pasăre care a ajuns aici purtată de vânt și a decis să-și facă un cuib. Doar că, turturica noastră minoritară nu se mulțumește cu atât și ar dori să distrugă cuiburile celorlalte păsări, păsări care locuiesc aici de veacuri. Ba mai mult, turturica ar vrea ca toate păsările pădurii să cânte la fel ca ea, ci nu în alte limbi. Pentru că limba ei este cea mai frumoasă.
Noapte de noapte, turturica minoritară visează coșmaruri cu intrarea lui Antonescu în Chișinău. În fiecare zi, turturica este prigonită de românism. Indiferent că pleacă la școală, la club, la magazin sau în altă parte, turturica este terorizată de vorbitorii de limba română. Ziare de limba rusă nu mai există, posturile de televiziune difuzează doar emisiuni în limba română și seriale despre bravii soldați români din toate timpurile. Vorbitorii de limba rusă nu sunt primiți în politică dacă nu vorbesc româna. În capitală încă mai merge cum merge, însă, Doamne ferește, să scoți un cuvânt în rusă prin Bălți, Comrat sau Cahul. Vei fi linșat imediat de unioniștii naționaliști. La orice manifestare pașnică a rusofonilor, românii se adună în cete, se amețesc cu bere gratuită oferită de guvernanții proromâni și aruncă cu pietre în femeile, copiii și bătrânii rusofoni.
În instituțiile publice ți se răspunde doar în română și orice document important este acceptat doar în limba română. Și mai groaznică este situația în cluburile de noapte. Bieții rusofoni sunt priviți ca niște cioflingari dacă nu vorbesc cu chelnerul în română. Noapte de noapte, rusofonii sunt forțați să stea față în față cu gândul că Moldova, cât ar fi ea de rusificată, nu este Rusia. Noapte de noapte, turturica-patriot bate mătănii în fața icoanelor cu patriarhul Chiril și președintele Putin, în speranța că aceștia o vor scăpa de coșmarul românismului. Noapte de noapte, turturica minoritară speră că URSS-ul va renaște din cenușă precum pasărea Phoenix, iar rușii vor deveni iarăși stăpânii lumii. Noapte de noapte, turturica visează dulcele chip al vojdiului Stalin, marele creștin și salvator al umanității. Noapte de noapte, turturica speră că imperiul bolșevic va renaște întru bunăstarea marelui popor rus. Turturica minoritară este foarte supărată. Țăranii de genul românilor, ucrainenilor, georgienilor ș.a.m.d. nu o mai respectă. Popoarele eliberate o urăsc tot mai mult și nu-și dau seama că anume turturica a adus civilizația pe aceste meleaguri. Să nu fi fost rușii, așa și rămâneam un popor primitiv care trăiește în copaci și se hrănește cu pomușoare. Să nu uităm că turturica minoritară ne-a eliberat de jugul fascismului și ne-a învățat adevărata limbă și istorie. De ce scuipăm atunci în ea și o forțăm să învețe limba română? Oare nu știm că păsările sunt cam prostuțe de la natură? Unde să mai încapă o limbă întreagă în creierașul micuț al unei turturele? S-o lăsăm în pace pentru că e vai de ea, sărmana turturică minoritară.
