Primele gânduri din 2017, care îl învăluie pe adevăratul intelectual, sunt cele legate de destinul său, de mediul în care își va putea desfășura activitatea, de starea sa socială pe care i-o pregătesc guvernanții. Asemenea gânduri le are și omul de rând. Chiar dacă acesta își varsă amarul într-o formă mai rudimentară, așa cum poate el, cum îi dictează împrejurările – găsind liniște și consolare până la uitare în licoarea bahică a sărbătorilor de iarnă – românul, indiferent de statutul său social, își dă seama de ajutorul otrăvit al statului.
Cu bune, cu rele, mie mi-i drag românul așa cum este el, vorba lui Alecsandri. S-a născut poet din fire, este vesel, glumeț, are inimă bună, un trecut glorios, are o patrie română, care deocamdată îi este refuzată, deci, – la luptă, oștene!
Cu acest aer de optimism îmi încarc și eu plămânii și mintea în 2017, luând din 2016 cultura mai multor exemple: premiul oferit recent de Televiziunea Română omului de litere, jurnalistului Constantin Tănase, pentru Promovarea Limbii Române. Pentru mine, să cunoști asemenea oameni, dar mai ales să te încurajeze valoarea faptelor lor (din păcate, asta se întâmplă post-mortem), este un merit al recunoașterii talentului acestora, care te propulsează să fii și tu bun. Un alt exemplu edificator, pe care l-au observat și alți colegi, prieteni ai mei, este despre basarabenii-români, deținători ai cetățeniei române. I-am monitorizat pe acești oameni în ziua alegerilor parlamentare în Diaspora chișinăuiană. Conștienți de obligațiile pe care trebuie să le aibă față de România, acești cetățeni demonstrau prin comportamentul lor elevat, prin manierele lor zâmbitoare, prin hotărârea lor la vot că afirmația lui Octavian Paler este însușită, le este caracteristică, ba chiar o respectă: „România este patria mea, restul sunt doar țări”.
Acuma la început de an 2017, îmi spun mie, în primul rând, că magia sărbătorilor e trecătoare, că zăpada strălucitoare se topește și ea, iar noi suntem făcuți ca să luptăm. Conducătorii vin și se duc, ei doar își păstrează un echilibru călduț și își adună averi. Iar noi, acest popor, alunecând pe coaja de banană a istoriei sau, mai recent auzind o expresie inedit de înaripată, „nu suntem căzuți din banană”, trebuie să-i dăm lui 2017 un context istoric prin valoarea faptelor noastre.
Silvia Strătilă
