Doar că cei care se bat nu sunt doi, ci patru (poate şi mai mulţi?), iar câştigătorii – diverşi şi mărunţi – abia aşteaptă să se înfrupte din cadavrele lor ca să-şi crească puterile. Şi partidele… Ca nişte adevăraţi vampiri politici. Doar că unora, în loc de celebrii dinţişori stă să le apară nimbul. De unde şi până unde? Păi dacă, atunci când „nu crezi în nimeni”, trebuie să crezi în Valeriu Pasat, care e garanţia că, până vin alegerile, nu ni se va spune că fostul şef al SIS e un adevărat Mesia? Sau, şi mai şi, că – parafrazându-l pe Voronin! – Iisus Hristos n-a fost primul comunist, ci primul… securist?
La modul serios, cred că greşesc cei care – fie că sunt actori politici, fie că sunt spectatori – nu-l apreciază pe Pasat, convinşi că „n-o să ia atât de mult”. El o să ia puţin, dar… de la fiecare. Căci, în structura electoratului fiecăruia dintre partidele noastre există oameni fideli Bisericii lui Vladimir. Şi acest „puţin” o să fie buturuga mică ce va răsturna, cu consecvenţă, orice car ce va încerca să ia o altă direcţie decât cea indicată de „părinţii lui spirituali” de la Moscova.
Nu ştiu cum poate fi împiedicată implicarea Bisericii în politică, dar trebuie să existe o soluţie. Altminteri, vom fi sfâşiaţi cu toţii de vampirii cu nimb…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
