Veaceslav Untilă, vicepreședinte al Partidului Liberal: Fără schimbări

Iar acest lucru s-a văzut clar în cadrul recentei întrevederi dintre premierul Iurie Leancă şi liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, chiar dacă presa guvernamentală, după cum era şi de aşteptat, a încercat să prezinte întâlnirea drept o mare reuşită. 

Personajele politice implicate în desfășurarea evenimentului au scos în prim-plan semnarea de către Leancă și Şevciuk a protocolului ce va permite continuarea circulaţiei trenurilor prin regiunea transnistreană. Fără îndoială, inițiativa poate fi considerată pozitivă, deoarece corespunde intereselor agenţilor economici de pe cele două maluri ale Nistrului şi este un punct de pornire în procesul de reunificare a ţării. Însă aici partea bună se termină, celelalte aspecte ale problemei în cauză fiind în totalitate negative.

În primul rând, este evident că Tiraspolul sau, mai bine zis Rusia, a folosit ocazia pentru a şantaja, pentru a exercita presiuni directe asupra Chişinăului cu scopul de a-l determina să abandoneze calea integrării europene. Evgheni Şevciuk a declarat deschis, în prezenţa premierului Iurie Leancă, că semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, acord care prevede inclusiv şi crearea unei zone de liber schimb, va conduce la înrăutăţirea situaţiei agenţilor economici din stânga Nistrului şi va acutiza divergenţele dintre Chişinău şi Tiraspol. În paralel cu această declaraţie, Nina Ştanski, aşa-numita ministră de externe a Transnistriei, a avansat ideea că, prin implementarea Acordului respectiv, se urmăreşte instituirea unei noi blocade economice a Transnistriei. Ea a spus că prevederile Acordului privind liberalizarea comerţului între Moldova şi Uniunea Europeană sunt absolut inacceptabile pentru Transnistria, iar actualul regim de preferinţe comerciale, de care beneficiază şi întreprinderile din stânga Nistrului, constituie o operaţiune plănuită minuţios pentru a îndepărta economia Transnistriei de piaţa de desfacere din Rusia şi CSI şi pentru a forţa întreprinderile transnistrene să se înregistreze la Chişinău. „Ministra” a continuat să aducă noi şi noi acuzaţii, sugerând că s-ar urmări scopul ruinării economiei transnistrene, în timp ce Şevciuk, stând la doar un metru distanţă de Leancă, insista că „este necesar ca partea moldovenească să discute detaliat cu experţii transnistreni toate prevederile viitorului Acord”. Însă Iurie Leancă nu a avut capacitatea să pareze aceste atacuri și să vină cu un răspuns clar şi bine argumentat, limitându-se la o remarcă de ordin general, că implementarea Acordului va fi benefică pentru agenţii economici de pe ambele maluri ale Nistrului. Privită dintr-o parte, această ipostază destul de jenantă a lăsat impresia că premierul R. Moldova a stat cuminte ca un elev şi a ascultat avertismentele ce i-au fost transmise, dând din cap cu îngrijorare. Astfel, prima întrevedere dintre Leancă şi Şevciuk, care s-a dorit să fie una de succes, până la urmă s-a dovedit a fi o nouă umilire publică a autorităţilor R. Moldova.

În al doilea rând, ar fi de menţionat eşecul pe care l-a suferit personal premierul moldovean care, anticipând întrevederea sa cu liderul transnistrean, afirma că vor fi puse în discuţie şi subiecte de ordin politic. Cu alte cuvinte, premierul făcea aluzie că, în sfârşit, după lungi insistenţe, Chişinăul şi Tiraspolul nu vor mai discuta doar chestiuni economice şi sociale, ci şi politice, care ar viza viitorul statut al Transnistriei. Numai că, după întrevedere, s-a constatat că pe agendă nu a figurat niciun subiect de ordin politic şi aceasta a fost din nou o palmă dată premierului Leancă. Aici există două posibile explicaţii: fie Iurie Leancă a fost indus în eroare înainte de întrevedere de către acei care-l consultă, închipuindu-și că poate reuşi în două ore ceea ce alţii nu au reuşit ani de zile, fie a fost tras pe sfoară de reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol care, în ultimul moment, au refuzat să respecte înţelegerile prealabile. Aşa sau altfel, Tiraspolul a demonstrat încă o dată că ştie să folosească Chişinăul pentru a-şi atinge scopurile economice, având în acelaşi timp abilitatea de a evita subiectele politice dezavantajoase.

În al treilea rând, nu vom trece cu vederea declaraţiile inacceptabile ale aceleiaşi Nina Ştanski care, repet, erau făcute tocmai în ziua în care Iurie Leancă şi Evgheni Şevciuk se vedeau la Tiraspol. Aceasta şi-a permis să împroaște cu ameninţări la adresa integrităţii teritoriale a R. Moldova şi să vizeze localităţi care nu au nimic în comun cu regiunea separatistă. Mai concret, ea a spus că „Transnistria se angajează să aducă Găgăuzia şi Bălţiul în spaţiul euroasiatic” și că „Transnistria poate deveni un platou pentru promovarea forţei Rusiei în Găgăuzia, la Bălţi sau în alte raioane ale Moldovei”. Aceste declaraţii arată cât respect pentru autorităţile de la Chişinău are în realitate Tiraspolul şi cât preţ s-a pus pe întrevederea bilaterală.

Din păcate, oficialii de la Chişinău, cuprinși de euforia unui succes invizibil și inexistent, nu au reacţionat nicicum la aceste declaraţii ofensatoare, nici atunci, nici după, dând dovadă încă o dată de lipsă de consecvență şi de verticalitate politică.