Cu doar câteva luni în urmă nu auzeam de la basarabeni decât comentarii negative la adresa regimului de vize. Că vizele pentru UE sunt greu de obţinut, că sunt cozi, că trebuie duse acte, că există corupţie între funcţionarii consulatelor şi ambasadelor. Marea parte a criticilor erau îndreptate cu predilecţie către Consulatele României din Republica Moldova. Dacă nu îl înjunghii pe la spate pe cel care îţi e aproape, atunci pe cine să înjunghii? Pe cel care îţi este departe? Ar fi şi dificil. A rămas cumva impresia că doar „la români” este dificil, există piedici birocratice şi nesimţire funcţionărească. La toate celelalte ambasade şi consulate din Chişinău totul a mers strună cu vizele, nu a existat nici cea mai mică problemă, niciodată. Nu au existat nici cozi, nu erau solicitate acte sau garanţii bancare – şi nici câini vagabonzi. Toţi câinii vagabonzi se adunaseră la Consulatul României din Chişinău cu scopul declarat să-i sfâşie pe solicitanţii de vize. Probabil că între timp haita asta a aflat de ridicarea vizelor şi s-a împrăştiat în alte zări.
Acum, când nu mai este nevoie de vize pentru UE, basarabenii sunt tot nemulţumiţi. Ce folos aduce ridicarea regimului de vize? Prea mult festivism! Şi oricum, foarte puţini cetăţeni ai Republicii Moldova s-au folosit de ridicarea vizelor, abia dacă au trecut graniţa câţiva. Ce să mai tot vorbim, aproape că nu mai au nevoie basarabenii de ridicarea vizelor. Însă tare mă tem că dacă s-ar reintroduce vizele, aceleaşi voci ar stârni o nouă furtună de vorbe şi indignarea va acoperi încă o dată presa scrisă, dar mai ales mediile sociale de pe internet. Basarabenii se dovedesc a fi extrem de mofturoşi, mai nimic nu le place – în orice caz, sunt foarte greu de mulţumit.
Şi totuşi, nu foarte departe, se vede cât se poate de limpede ce înseamnă cu adevărat dragostea rusească. Ruşii îi iubesc foarte mult pe ucraineni şi nu îi slăbesc cu dragostea asta. I-au apucat în braţe şi îi strâng atât de tare încât ucrainenilor li s-au bulbucat ochii în cap şi abia respiră, necum să mai poată spune limpede cât de mult îi iubesc şi ei pe ruşi. Aşa o vânzoleală a iubirii a început în Ucraina, că nimeni nu ştie cum şi când se va termina. Mă întreb ce îşi doresc nemulţumiţii de ridicarea vizelor europene pentru cetăţenii Republicii Moldova: dovezi de dragoste precum în Ucraina? Nu vor regim liber de călătorie în UE?
Nu îmi este limpede dacă toţi aceşti critici ai UE de la Chişinău chiar sunt bine intenţionaţi sau măcar conştienţi de ceea ce fac. Nu prea există alte opţiuni: ori apropiere de UE cu şanse de aderare, ori integrare în noul imperiu construit de la Moscova. Zonele gri încep să dispară de pe harta Europei şi cârcoteala veşnică fără sens se poate transforma într-o capcană din care foarte greu se mai poate ieşi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
