Situată în regiunea Orenburg, „Delfinul Negru” este unul dintre cele mai vechi penitenciare din Rusia. Înființat în secolul al XVIII-lea, după o revoltă sângeroasă, cunoscut și sub numele de ”răzvrătirea lui Pugachev”, mai târziu, acesta a servit drept spital pentru deținuți. Abia în anul 2000, clădirea a fost transformată într-o închisoare de maximă securitate.
În prezent, unitatea are în custodie aproximativ 1600 de deținuți și este numită, neoficial, ”Delfinul Negru”, datorită unei sculpturi așezate în fața intrării principale. Se spune că acolo este locul în care teroarea a fost impregnată în inimile celor mai odioși criminali, din cauza reputației nemiloase pe care acest centru de detenție și-a propagat-o.
Criminali în serie, pedofili, teroriști, canibali, toți își împart sentințele pe viață în spatele zidurilor impunătoare ale închisorii. Unii dintre deținuții de acolo au comis atrocități atât de grave încât nu mai au nici măcar posibilitatea de eliberare condiționată.
”Cel mai important lucru este acela de a evita să fii agitat aici. Este foarte ușor să devii un animal aici. De aceea încercăm, atât noi, cât și administrația, să rămânem umani”, a spus Igor Tischenko, unul dintre deținuți. Igor a fost condamnat pe viață în urma unor încăierări cu o bandă rivală. A ucis șapte oameni și a rănit alte opt. ”Mă întrebi dacă aș face-o din nou? M-am gândit la asta. Ar fi fost mai bine dacă aș fi murit și eu cu ei. Probabil nu aș mai face-o!”, a transmis acesta într-un material realizat de Russia Today, canalul de propagandă al Kremlinului.
În prezent, mai mult de 700 de deținuți sunt condamnați pe viață în această închisoare, care, în total, au ucis aproape 4000 de persoane. Pe fiecare ușă a celulei există o descriere detaliată a crimelor deținuților, astfel încât orice simpatie pe care ar putea să o simtă gardienii să dispară imediat.
Oamenii încarcerați sunt ținuți în celule cu uși din oțel gros, precum și bare de oțel suplimentare, care separă spațiul de locuit de toate ușile și ferestrele. Astfel se creează o celulă în interiorul altei celule. Condamnații sunt escortați, tot timpul cu cătușe și sunt puși să se aplece cu fața în jos, uneori chia rși legați la ochi, pentru că aceștia să nu-și poată lua repere în cazul unei eventuale evadări.
Însă viața deținuților nu este în totalitate atât de grea. Celulele sunt dotate cu televizoare, sunt permise cărți și ziare, iar condamnații pot accesa biblioteca din interiorul închisorii. Dispun și de o biserică, construită și pictată tot de deținuți. Pot efectua apeluri telefonice și au dreptul la patru vizite pe an, cu o vizită până la trei zile.
Deținuții sunt supravegheazți 24/7, toate celulele sunt dotate cu camere de supraveghere, iar luminile sunt mereu aprinse. La un interval de 15 minute, un gardian verifică situația în fiecare celulă.
Nimeni nu a evadat din acest loc în ultimii 50 de ani, iar singura cale de a ieși de acolo este moartea.
