„Vinde averea ta”

Știm cu toții acest episod din Sfânta Evanghelie. Dar omul preferă, de când e lumea și pământul, să își însușească doar învățăturile care îi convin. Acest tânăr îi spune lui Iisus că nu a călcat cele zece porunci niciodată, că le păzește de când era copil. Așa și noi, spunem că eu nu îl dușmănesc pe cutare, dar el nu vorbește cu mine, așa că eu de ce i-aș vorbi? Spunem că nu mergem la biserică fiindcă „popa e așa și pe dincolo", că nu dăm milostenie fiindcă „oricum de la cerșetori iau alții banii", că și cumătrul e aproapele nostru și mai bine dăm ceva cumătrului decât unui străin.

Cred că oricare dintre noi s-ar fi aflat în locul acestui tânăr din Evanghelie, ar fi suferit cumplit. Fiindcă facem una-alta ca să ne simțim împăcați cu Dumnezeu: iată, țin post; iată, nu mint; iată merg la Biserică. Și vine Dumnezeu și îți spune: vinde averea ta și dă banii săracilor. Și gata, s-a încheiat prietenia cu El.

Omul ține la avere mai mult decât la viața lui. Ori că are multe, ori că are puține. Vedem oameni cu case luate de ape, oameni în război, care nu vor să se miște din curtea lor. Plâng și spun: „unde să mă duc?, aici e tot ce am". Însă am văzut o dată la știri un uragan în Mexic. Și era un tată, cu doi copii mici în brațe, alți doi mai mari lângă el. Plângea. Dar de bucurie plângea. Le spunea cameramanilor: „S-a dus casa, a luat-o, dar ce să mă întristez? Pentru pietre? Mulțumesc la bunul Dumnezeu și la Măicuța Lui că mi-am putut scoate la timp copiii de acolo!" Apoi își privea fericit copiii și îi săruta. M-am uitat la omul ăla ca la un sfânt.

Fiecare dintre noi are ce să vândă și să dea săracilor, dar nici unul nu o face. Dacă mă uit acum în jurul meu, văd televizorul, văd cărțile, văd tablouri. Și nu le vând. Fiindcă noi toți spunem: „ăla să dea, că are mai multe!". Nu suntem bogați ca tânărul din Evanghelie sau ca oligarhii din țara noastră. Dar asta nu ne scuză înaintea lui Dumnezeu. Așa că singura noastră speranță e mila lui Dumnezeu, cum înțelegem din ultimele două versete ale acestei pericope evanghelice: „Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă." (v.25-26)