Vine Patriarhul. Cine îngenunchează?

Unele vor bate a primejdie, ca pe timpurile când dădeau turcii, altele – a smerenie în faţa lui ÎPS Kirill, Patriarhul Biserici Ortodoxe Ruse, care vine să-i îngenuncheze pe moldoveni sub patrafirul său.

Din păcate, nici Mitropolia Basarabiei, dar nici vreun partid politic de la noi nu şi-au exprimat protestul faţă de cruciada creştină pornită de Patriarhul Kirill, care urmăreşte expansiunile teritoriale şi politice ale Moscovei.

Totuşi, unele voci separate ale societăţii civile l-au supărat pe unul, tot Kirill – Kiril Alexandrovici Frolov, şeful Departamentului Ucraina şi Crimeea al Institutului Ţărilor CSI, secretar de presă al Uniunii cetăţenilor creştini ortodocşi. (Există şi aşa ceva!) Portalul de analiză „Materic” anunţa, zilele trecute, revolta acestuia pentru faptul că în RM „au loc diferite speculaţii” cu ocazia vizitei Patriarhului rus. El menţiona că-i vorba de reacţiile forţelor unioniste şi proeuropene, pe care însă Biserica Română n-o să le susţină, pentru că aceasta e parteneră cu Biserica Rusă.

Totodată, Frolov îi îndeamnă pe creştinii din „eparhia transnistreană” şi „eparhia găgăuză” să nu se întristeze că întâistătătorul Biserici Ruse nu-i va vizita acum…

„Patriarhul Kirill va efectua vizite complete în Transnistria şi Găgăuzia – dar nu în grabă, pe două ore, ca acum – în viitorul apropiat”, susţine el, chemându-i pe „calomniatorii Patriarhului” să aibă obraz, căci ÎPS Kirill lucrează „mult mai mult chiar decât unii politicieni”. Gura păcătosului adevăr vorbeşte… Că Patriarhul rus este, înainte de toate, omul Kremlinului, nu al lui Dumnezeu, ne-o arată vizitele sale geopolitice în ţările ex-sovietice, considerate teritoriu canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse. Una dintre aceste vizite ÎPS Kirill a încheiat-o chiar duminica trecută, în regiunea Cernăuţi a Ucrainei. A doua zi „Gazeta.ru” titra: „Preşedintele l-a ignorat pe patriarh”. Vorba e că, la Cernăuţi, Patriarhul Kirill trebuia să se întâlnească cu preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici şi cu Mitropolitul Kievului, Vladimir, dar ambii n-au venit, din anumite motive. Cu câteva zile mai înainte, Mitropolitul Daniil, arhiereul de Cernăuţi al Patriarhiei Kievului, spunea: „Patriarhul rus n-are ce căuta în Ucraina, pentru că aceasta este teritoriu canonic al Constantinopolului, nu al Moscovei”. A reacţionat dureros şi partidul ucrainean „Libertatea”, cu o adresare către administraţia regiunii Cernăuţi: „Vă amintim că Ucraina e un stat suveran şi independent, iar Bucovina este parte componentă a Ucrainei, nu o enclavă a statului rus, a cărui Biserică ortodoxă o conduce patriarhul Kirill”. În 2009, ÎPS Kirill îşi programa o vizită şi în oraşul Rovno, dar şi-a anulat-o la insistenţa autorităţilor ucrainene, care au motivat că nu-i pot garanta securitatea.

La noi însă ÎPS Kirill intră, ca la el acasă, cu cădelniţa în curte străină pentru a marca în continuare teritoriul canonic al Patriarhiei Ruse, indirect arătând tuturor că aceasta e zona de influenţă a Moscovei. E ca şi cum lupul îşi marchează – într-un mod foarte original – teritoriul de pradă. Avea dreptate Vlad Cubreacov într-un interviu acordat pentru „Europa Liberă”: „Patriarhia Moscovei, putem spune, nu atât serveşte ortodoxia, cât se serveşte de ortodoxie, ea a ridicat stindardul ortodox ca acoperire pentru scopurile şi interesele politice ale Kremlinului. Este o biserică puternic aservită statului rus şi acum ortodoxia, din păcate, este văzută ca un fel de surogat pentru ideologia comunistă de altădată. E elementul ideologic unificator al spaţiului fostei URSS. Nu întâmplător Patriarhia Moscovei nu vorbeşte foarte des despre oameni, ci despre teritoriul canonic, ceea ce Kremlinul spune „vecinătatea apropiată”, ca un eufemism pentru „zona de influenţă şi control a Moscovei”.

Mulţi basarabeni înţeleg acum că, în cazul nostru, dar şi al altor popoare din Est, prin acest ÎPS Kirill lucrează diavolul, ca în timpurile de apoi. Oare chiar au sosit vremuri apocaliptice, dacă cei cărora le-am încredinţat soarta ţării îi deschid porţile şi-i sărută picioarele celui care, cu crucea în mână, face drum tancurilor politice? O să vedeţi: pentru această umilitoare nimicnicie, unii dintre ei vor fi decoraţi şi cu Ordinul „Serafim Sarovski”. Din fericire, mulţi dintre credincioşii basarabeni se vor ruga şi pentru apropierea ceasului în care întâistătătorul Bisericii-Mame îi va aduna pe aceştia sub patrafir, ca să le spună: „Dumnezeu n-o să vă ierte, păcătoşilor…”