Un jurnalist politic de la Chișinău trebuie să-și asume calitatea de ostaș pe prima linie a frontului în marele război pentru ființa națională. Cine se teme că va fi murdărit de adversari nu are ce căuta în acest război. Am fost și sunt atacat din toate părțile, și din stânga rusească, și din dreapta „românească”. În numele pluralismului politic și al dreptului la libera exprimare nu am considerat necesar să răspund la toate aceste atacuri. Mai mulți cititori mi-au reproșat: de ce nu răspund atacurilor?
Ce poți să le răspunzi unor „colegi de breaslă” din presa de expresie rusă care au reacționat astfel la lansarea variantei online, în limba rusă, a site-ului timpul.md: „Directorul Timpului este Constantin Tănase, unul dintre liderii Consiliului unirii Basarabiei cu România. El face parte de asemenea și din Comitetul „1812” care organizează o campanie informativ-propagandistică împotriva „anexării Basarabiei la Rusia” acum 200 de ani. Începând de astăzi, publicațiile unioniste și rusofobe ale Timpului au devenit accesibile și cititorului rus”. Observați „logica”: a le oferi vorbitorilor de limbă rusă informații în limba rusă înseamnă a fi… rusofob? Ce să discuți cu asemenea „jurnaliști”?
Atacurile la adresa mea m-au convins de un adevăr: dintre toate tipurile de libertate la care râvnim, cea mai de preț este libertatea de a alege să nu fii ticălos. Libertatea de exprimare a jurnalistului este una foarte periculoasă, dacă nu e gestionată corect. Dar și mai periculoasă devine libertatea de exprimare gestionată cu rea intenție care, inevitabil, duce la ticăloșenie. Există într-o speluncă de presă din Chișinău un individ care mă atacă permanent, de mai mulți ani. Mai mulți cititori, în repetate rânduri, m-au întrebat, mirați și revoltați, de ce nu-i răspund „porcului ista”. Le-am răspuns simplu: sunt om și nu polemizez cu porcii.
În acest context violența de limbaj este justificată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
