Vocea poporului, fără politică

„Scrie despre intermediarii care roiesc pe lângă consulate, în special, la cel român şi italian, îmi sare în ajutor un amic. Cer comisioane fabuloase şi, chiar dacă nu fac decât să dea impresia că-ţi rezolvă problema, ambasadele n-au putere asupra lor. Poate că ar trebui poliţia noastră să se ocupe de ei?..”. Poate, îi răspund, dar se pare că poliţia noastră nu vede aici o problemă a R. Moldova. Consulatul e al lor – şi problema e a lor… Încă o idee „rebutată”.

Iar mesajele vin şi vin… „M-am plictisit de show-urile politice de la televizor – până mai deunăzi nu era niciunul, acum mă sufoc de aceleaşi teme la toate posturile şi de aceleaşi chipuri. Doa-a-mne-e, ce feţe sictirite, dar pline de sine, aveau „îngerii” noştri politici luni seară!”, îmi scrie o amică, angajată în sectorul non-guvernamental. Stop, parcă am zis, fără politică! „Dacă nu vrei politică, vine cu replica o altă amică, doctoriţă, ai face bine să scrii un text util, în care să le explici moldovenilor de ce nu e bine să bea până-şi pierd mintea, apoi să urce la volan ori să sară de pe trambuline în lacuri…”.

E-he, câte le-aş recomanda eu moldovenilor?! Bunăoară, să fie responsabili pentru ţara, dar şi pentru satul în care trăiesc. Căci, am rămas de-a dreptul uimită să aflu că unul dintre satele inundate din Ialoveni a fost acoperit de ape pentru că mai devreme primarul săpase, ilegal, două iazuri în apropiere, iar celălalt a fost umplut de gunoaie aduse de apă din… râpa de lângă sat…

„Te uiţi la Cupa Mondială, intră pe fir un amic din străinătate – bun vorbitor de română şi „dibuitor” de rusă – care de ceva vreme se află, în interes de serviciu, la Chişinău. Şi, dacă te uiţi, unde anume?”. Ştiind că „acasă” nu sună prea interesant, bag şi eu un „la terase, după serviciu…”. Dar nu mă prind: ce relevanţă are Cupa Mondială pentru misiunea care-mi stă în faţă, căci nu mi-am propus să scriu comentariu sportiv!? „La Chişinău, totul are relevanţă. Bunăoară, locaţia în care te uiţi la fotbal, respectiv, canalul pe care patronii acesteia decid să le arate clienţilor săi fotbalul. Poate fi „Moldova 1”, dar, în pofida regulilor oficiale, poate fi şi „Rossia”, şi dacă nu vorbeşti rusa, te cam simţi exclus. Şi atmosfera e diferită în funcţie de limba vorbită”. Vreau să-l întrerup, să-i spun că n-are decât să boicoteze asemenea locaţii, dar… „Luni seară am avut o experienţă ciudată – am fost la un restaurant în care se vorbea doar rusa. Am reuşit să fac comanda arătând cu degetul în meniul în engleză, meciul s-a dat pe „Rossia 1”, iar după ce s-au pus pe post ştirile – cu decretul Ghimpu care-i „discriminează” pe vorbitorii de rusă şi cu Tkaciuk, criticându-l pe Ghimpu într-un parc cu statuia lui Lenin pe fundal – m-am simţit mic-mic, chiar dacă am doi metri. Voi, cum trăiţi în ţara asta?”.

Pai, aşa şi trăim: muncim, cumpăram vize pentru a fugi în Europa, dăm mită ca să săpăm ilegal lacuri, după care bem şi sărim cu capul în ele, şi ajungem pe masa de operaţii. Ne „înţelegem” pe degete nu doar la restaurante, ci şi la magazine, şi la cluburile de noapte şi cele sportive. Căci la noi în Moldova, de pe la ’40 încoace, a vorbi – şi a-ţi vorbi limba – înseamnă a face politică. Şi tot la politică ajungi, chiar dacă-ţi propui să scrii despre femei şi fotbal…