„Astăzi, Republica Federală Moldova marchează un an de la victoria istorică a lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale. Delegațiile din Tiraspol și Comrat au venit la Chișinău ca să-l felicite pe președintele Dodon cu ocazia unui an de mandat, iar Adunarea Populară a Găgăuziei și Sovietul Suprem de la Tiraspol au transmis câte un mesaj de felicitare.
În această zi de sărbătoare, este bine să ne amintim ce s-a întâmplat în acest an cu adevărat plin de evenimente epocale pentru republică. După inaugurarea sa în funcție, domnul președinte Igor Dodon a plecat în prima sa vizită oficială de două zile la Moscova, unde s-a întâlnit cu președintele Federației Ruse, domnul Vladimir Putin. Cei doi au discutat despre problemele R. Moldova și cum să fie rezolvate acestea. Imediat după revenirea acasă a domnului președinte, toate restricțiile comerciale impuse R. Moldova au fost lichidate. Președintele a cerut să se adreseze parlamentului. În discursul său, el a propus un plan de rezolvare definitivă a conflictului transnistrean, prin crearea statului comun între Republica Moldova și Transnistria. Planul prevedea un parlament bicameral, în care Transnistria și Găgăuzia, subiectele statului comun, trimit jumătate din membri în camera superioară, decizională, iar cealaltă jumătate este aleasă prin vot direct de pe întreg teritoriul țării. Trupele ruse rămân în Republica Federală Moldova pe o perioadă nedeterminată, cu statut de forțe garante ale independenței. Limba rusă este proclamată limbă de stat, alături de limba moldovenească pe întreg teritoriul țării. Steagul roșu cu bourul moldovenesc devine drapel național. Bourul moldovenesc devine stemă de stat. În Transnistria și Găgăuzia se folosesc stemele și drapelele locale. În urma înțelegerii, Transnistria își păstrează forțele armate și toate atribuțiile statalității, care sunt recunoscute oficial. În Transnistria circulă paralel două valute, rubla transnistreană și leul moldovenesc. Se înființează funcția de vicepreședinte, care, din oficiu, revine președintelui Republicii Moldovenești Nistrene. Conform președintelui Dodon, acest plan era agreat deja de Federația Rusă și partea transnistreană. În Parlament, Partidul Democrat, Partidul Socialiștilor, comuniștii și grupul social-democrat votează acest plan, modificând și Constituția. Ulterior, PDM, PSRM și PCRM anunță despre fuzionarea lor într-un nou partid, în care intră și grupul de 14 deputați care au părăsit PCRM. Se votează demiterea parlamentului, iar între timp justiția moldovenească îl condamnă pe interlopul Renato Usatîi la 20 de ani de închisoare pentru diferite infracțiuni.
Partidul lui Renato Usatîi, condus acum de Ilian Cașu, ia decizia să fuzioneze cu noul partid socialist unit. Se declanșează alegeri parlamentare anticipate, în care partidul socialist mare obține majoritatea absolută, peste 70 la sută în camera inferioară a parlamentului federal. Prin acest vot, moldovenii au demonstrat că vor să fie alături de Rusia și celelalte țări frățești din Uniunea Eurasiatică. Imediat, au început reformele atât de așteptate de societate. Au fost editate manuale noi de limbă moldovenească, în școli și universități a fost readusă limba moldovenească, din școli a fost scos cursul fascist antistatal „Istoria Românilor” și acum se va învăța doar Istoria Moldovei. Se fac demersuri, în colaborare cu colegii de la Tiraspol, pentru a trece din nou scrisul moldovenesc la grafia chirilică, deoarece limba moldovenească s-a scris cu grafie chirilică 700 de ani, iar cu latină, numai vreo 100. Unionismul a fost interzis prin lege. Oricine aude măcar ceva unionist, suspect, are datoria patriotică de a raporta unioniștii la poliție. Cetățenii care vor practica unionismul vor fi amendați, iar la a doua abatere vor fi închiși pentru cel puțin șapte ani. Modelul dezvoltării Moldovei devine Belarus, în societate se discută intens despre planurile lui Dodon de a reintroduce pedeapsa cu moartea, după modelul lui Lukașenko… În schimb, economia țării încearcă momente grele. Inflația a crescut, nivelul de trai e în descreștere, ca urmare a sancțiunilor la adresa Republicii Federale Moldova, venite din Vest ca urmare a recunoașterii oficiale a peninsulei Crimeea ca teritoriu al Federației Ruse…”
…Cam asta ne așteaptă, dragi cititori, peste un an, în cazul în care impostorul Igor Dodon ajunge președinte de luni încolo. Datoria fiecăruia dintre noi, cei care ținem la acest pământ așa cum e el acum, fără operații de tip „Frankenstein” de federalizare, e să voteze duminică, 13 noiembrie. Să voteze împotriva lui Igor Dodon. Un om odios, incompetent, corupt. Și fudul. Un renegat trădător de patrie, de limbă, de etnie, de cultură. Care nu iubește Moldova. Care iubește doar banii. În cantități cât mai mari. Iar rușii îi dau bani ca să ne trădeze pe noi, poporul din care face parte, și să ne închine lui Putin. Pentru că așa vrea el, Dodon. O lepră cum alta nu este în această republică. O lichea de excepție, de proporții istorice, care va fi ținută minte mulți ani de-acum înainte ca o chintesență a prostiei, trufiei, răutății, minciunii și trișării. Oricine iubește Moldova dintre Prut și Nistru trebuie să lupte împotriva acestui coșmar public pe nume Dodon.
Eu îmi voi face datoria, voi vota împotriva lui Igor Dodon. Adică pentru Maia Sandu. Pentru a nu-l aduce pe acest ticălos în fruntea statului. Vă invit să-mi urmați exemplul!
