Votul nostru cel de toate zilele

Citeam și auzeam, la întâmplare, zilele astea, mai multe știri care, așezate în puzzle, ne dau motive de îngrijorare:

– În Găgăuzia, candidatul Rusiei a câștigat alegerile și vrea să ducă autonomia în Est.
– La Chișinău, opoziția socialistă pare organizată și instruită asemenea unei armate gata să ia cu asalt nu doar primăria cu Greceanâi, dar și parlamentul amorf și incapabil de a oferi riposte adecvate.
– La Bălți, Usatâi vrea să se urce în scaunul de primar, cu ideea de a crea în nordul R. Moldova un focar de destabilizare sau în percepția sa de stabilizare. În stepa rusă.
– Doi cetățeni moldoveni din Florești sunt legați burduf de serviciile transnistrene și duși la Tiraspol pentru că au încălcat niște legi ale unei țări care nu există.
– La Chișinău și Tiraspol, au loc întâlniri dintre premierul Chiril Gaburici şi liderul separatist Evghenii Şevciuk care au drept scop redresarea economică a regiunii din stânga Nistrului, aflată în recesiune puternică și semnarea unui acord, după ce liderii transnistreni anunţaseră că, de la 1 aprilie, nici o maşină din Republica Moldova nu poate intra în regiunea separatistă fără asigurare auto specială.
– Partidele proruse din sudul Ucrainei s-au reunit la 6 aprilie, la Odesa, în cadrul conferinţei de constituire a aşa-numitei „Rade populare a Basarabiei” ucrainene, un fel de organ reprezentativ care şi-a anunţat drept scop „protejarea intereselor comunităţilor naţionale ale Basarabiei”. La reuniune se spune că au participat reprezentanţi a şapte comunităţi-cheie din Basarabia ucraineană (bulgară, găgăuză, rusă, ucraineană, romă, moldoveană, poloneză). De care Basarabie e vorba, deja doar numai rușii știu.
– În Parlamentul R. Moldova, comuniștii și socialiștii vorbesc de o autonomie a bulgarilor în raionul Taraclia. Se sufocă deja minoritățile noastre de atâta limbă rusă în R. Moldova și mai vor să treacă pre limba lor. Ca și găgăuzii, care vorbesc doar în limba lui Lenin.
– Mai aflu că duminică, 15 martie 2015, în drum spre St. Petersburg, președintele kârgâz A.Ș. Atambaev a efectuat o scurtă vizită la Chișinău.

Vizita a inclus o întâlnire cu președintele Parlamentului R. Moldova, Andrian Candu, și unul din liderii coaliției de guvernare, Vladimir Plahotniuc. La întâlnire s-a discutat despre colaborarea dintre R. Moldova, Uniunea Europeană și Rusia. Aceleași probleme s-au discutat și în timpul întâlnirii dintre A.Ș. Atambaev și președintele Federației Ruse Vladimir Putin, și vor figura în ordinea de zi, în deplasările ulterioare ale președintelui kârgâz în țările Uniunii Europene. Așa a zis președintele kârgâz pe pagina sa personală, provocând un mare scandal în țara sa. Ravșan Jeembekov, parlamentar al opoziției, a cerut președintelui Atambaev să explice ce a făcut la Chișinău, de ce nu a anunțat vizita în prealabil, despre ce a discutat cu un oligarh străin și cine a plătit avionul privat cu care a zburat Bishkek-Chişinău-Sankt Petersburg-Bishkek. La noi, tăcerea mieilor. Nici o reacție.

Și acum pe înțelesul tuturor, dacă cineva crede că aceste lucruri n-au nimic în comun. A crede că Rusia se va opri la Crimeea și estul Ucrainei este utopic, tot așa cum Lenin și Troțki au dorit să proiecteze mondial revoluția lor proletară. În acest amalgam de război, morți, răniți, refugiați, sancțiuni și alte manifestări ale haosului geopolitic, se întrevede clar un plan strategic de recuperare a tot ce se poate, folosind oameni, mijloace și instrumente pe care le-a cultivat cu asiduitate în acest spațiu timp de secole. În Ucraina lucrurile par să fie mai complicate pentru ruși, pentru că dramul de spirit național și demnitate pe care-l au ucrainenii le-a cam încurcat ițele. Eram în Italia recent, când vorbeam cu o doamnă din Ternopol, care mi-a spus că fiul ei, aflat împreună cu ea în Ferarra, a primit chemare în armată și fără să ezite și-a luat lucrurile și a plecat pe front. Să ne imaginăm așa ceva în R. Moldova. Cineva aflat la cald în Occident, lasă totul și vine să lupte la Nistru pentru independența țării. Poate doar vreun like pe Facebook.

În R. Moldova, Rusia va câștiga mult mai ușor și fără niciun foc de armă. Prin votul moldovenilor. Votul nostru cel de toate zilele. Care aduce de fiecare dată la putere oameni și partide care îngroapă speranțe și idei. De la Snegur, Lucinschi și Voronin, la Roșca, Filat și Plahotniuc. Dacă aceștia și-au făcut misiunea de predare cumva voalat, sub apanajul „moldovenismului”, „românismului”, „comunismului” sau „integrării europene”, atunci Vlah, Dodon și Usatâi nici măcar nu-și ascund intenția de a închina țara moscalului. Și asta se face tot cu votul nostru.
Acum mă gândesc că este mai bine că nu avem sudul Basarabiei și nordul Bucovinei în componența R. Moldova, așa cum visează unii. Căci, la cât de găuriți suntem în a ne asigura integritatea, era să fim o federație cu mai multe componente: Transnistria, Bucovina, Basarabia de Sud, Taraclia și Găgăuzia. Toate sub control rusesc. Da, să nu uit… și R. Moldova, care încearcă să creeze impresia de independență.

Că sudul Basarabiei este pasibil de destabilizare n-au învățat nici ucrainenii, chiar dacă (sau poate deoarece) ei înșiși au destabilizat statul român la Tatarbunar, în anul 1924, când au desantat kominterniști pentru a rupe această regiune de la România. Românii n-au dormit atunci ca moldovenii și nici n-au menajat intrușii. Le-au băgat pe gât toată rebeliunea, proiectând aici stabilitate pentru vreo două decenii. Într-un târziu, s-au trezit la realitate și ucrainenii, a căror servicii secrete și organe au luat pe sus, pentru lămuriri, participanții la congresul de constituire al Radei Populare a Basarabiei. Mă gândesc ce-ar fi făcut în locul lor moldovenii? Poate vreo declarație penibilă de oficiali cu moacă ipocrită și mai multe comentarii de analiști pe la televiziuni. Zic mulțumesc și de ipostaza asta jalnică de statalitate, care măcar păstrează aparențe de integrare europeană. Și de suportul masiv al occidentalilor care, se pare mai mult ca noi, vor să fim într-un spațiu de securitate și bunăstare.

Altfel așteptăm și alte legături de burduf pe care oamenii Moscovei îi consideră „periculoși” și în dezacord cu legislația „RMN”. A fost un test, dacă am tăcut ca blegii, poate mai urmează și alții. Dacă din totalitatea de instrumente pe care le are la dispoziție R. Moldova pentru a face regiunea de est mai cooperantă și mai conciliantă, nu știe ce să se aleagă, nu e o problemă. Știu alții, trebuie doar să-i ascultăm. Dacă nu se vrea acest lucru e altă brânză. Pentru că, mă tem să mă gândesc că, această apropiere de Transnistria poate aduce această regiune în componența R. Moldova. Ce vom face cu ea, domnilor guvernanți? Aveți vreo idee de totalitatea consecințelor unui vot transnistrean? La pachet cu celelalte autonomii reale sau imaginare la Comrat, Bălți sau Taraclia.

Se pare că nu, dacă doi deputați ai parlamentului, membri ai așa-numitei alianțe proeuropene, se înțeleg pe ascuns cu președintele unei foste republici sovietice, care vine ca mesager de la Putin pentru mai multe instrucțiuni. Și vine ca un turist, cu avion personal, pe ascuns de propria sa țară, fără atașament față de statutul său oficial și fără a respecta eticheta și protocolul diplomatic, indispensabil unui oficial de rangul său. Pentru a se întâlni cu doi oameni care vorbesc în numele R. Moldova. De fapt, Candu nici nu conta, asta așa a vrut nașul, pentru aparențe. E clar atunci unde am ajuns și cine-i „șăfu”.

Mă gândesc că vin alegerile în vară și iar votul nostru cel de toate zilele va împrăștia primari și consilieri albaștri, verzi și roșii prin întreaga țară, cu vot „Chirtoacă” și „ne-Chirtoacă” și cu o miză locală care poate deveni un pas mare spre o turnură geopolitică neașteptată (sau așteptată), pentru că acum fiecare scrutin de votare este ca ultimul. Sper să alegem înțelept. Pentru că având un Șevciuk la Tiraspol, o Vlah la Comrat, un Usatâi la Bălți, un eventual Ivanov (Petrov, Sidorov) la Taraclia și o Greceanâi la Chișinău, putem spune adio trenului european. Dacă cineva îl mai așteaptă.