Este vorba de aniversarea a 25-a a afaceristului Ilan Shor. De fapt, nu atât despre Shor e vorba, cât despre reportajele realizate la aeroportul din Chişinău, şi care vizează în exclusivitate nişte vedete ruseşti.
Înţeleg foarte bine că Republica Moldova n-are parte de un showbiz cu adevărat bogat, înţeleg că numele vedetelor noastre nu sunt de rezonanţa lui Kirkorov sau a lui B. Moiseev (cu excepţia câtorva vedete de-ale noastre sau într-un fel ale noastre). Cu toate astea, nu îmi pot explica de ce o televiziune face un reportaj cu un oarecare rus, fie el şi celebru, care a venit la o petrecere, atenţie! – privată (nici măcar n-a venit cu scopul de a „bucura” norodul moldav cu vreun concert „grandios”), decât dacă reportajul e plătit.
E posibil că Ilan Shor are acces la câteva pârghii din televiziunile noastre. Nu cred că mă interesează. Ceea ce mă interesează este că mi se bagă gratuit (nu gratis) pe gât o duzină de vedete ruseşti. Iar dacă Ilan Shor a cumpărat două minute din emisia uneia dintre aceste televiziuni, atunci eu consider că publicul trebuie să fie atenţionat de acest lucru, prin semnul P. de la publicitate, cum se face în mod normal.
Poate într-o altă viaţă, când voi fi şi eu un „biznesman” moldav stabilit la Moscova, şi îmi voi permite să cumpăr câte una sau două minute de emisie în cadrul televiziunilor ruseşti, o voi aduce pe Ada Milea la Moscova cu un avion privat şi voi face din asta ştire. Dar sunt convins că o astfel de publicitate îmi va fi refuzată de către majoritatea televiziunilor ruseşti, indiferent de suma pusă pe masă. Televiziunile noastre nu pot refuza. Au nevoie şi de publicitate, şi de audienţă, dar şi de lipsa de respect din partea noastră.
