– Doamnă Julea, cum vă petreceţi sfârşitul de primăvară?
– Păi, adineaori m-am întors de la examene. Am fost preşedintă a comisiei la examenele de licenţă de la Catedra canto popular a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Iar mâine voi fi preşedintă a comisiei de licenţă la Secţiunea obiceiuri şi ritualuri de la aceeaşi instituţie. Examenele mi-au arătat că, slavă Domnului, avem talente. Am rămas surprinsă de unii tineri cântăreţi. Nu vreau să dau nume acum, dar mă bucur că văd o continuitate a cântecului popular şi că acesta va fi dus mai departe. Încă o dată mă întăresc în credinţa că folclorul, cântecul popular va dăinui. Toţi au fost acompaniaţi de Orchestra de muzică populară, dirijată de Ion Dascăl.
– În afară de examene, cu ce vă mai ocupaţi?
– Eu nu pierd timpul niciodată. Încerc să-mi încropesc un cântec. Sunt în căutarea celui mai frumos cântec… Îl caut peste tot şi unde apuc. Răsfoiesc multiplele mele culegeri de folclor. Încerc să retrăiesc clipele din copilăria mea, când mergeam la horele şi nunţile din sat, ca să reînvii acele imagini care să mă inspire la lansarea cântecelor ce se interpretau pe atunci. Răsfoiesc amintirile mele, de fapt.
– La ce proiecte lucraţi în prezent? Când ne veţi bucura cu un nou CD?
– Am mai multe, de tot soiul. Lucrez pe apucate, căci a început sezonul concertelor şi al nunţilor. Nu fac parte din categoria cântăreţilor care se laudă cu multe CD-uri. Am câteva: „Pe uliţa satului”, înregistrat cu Orchestra „Fluieraş” şi Serghei Lunchevici; „Pentru inima oricui” cu „Lăutarii” lui Nicolae Botgros; „Lume, nu mă judeca” cu Orchestra fraţilor Vasile şi Vitalie Advahov. Pregătesc nişte cântece, pe care cu siguranţă le voi înregistra pentru un CD cu Orchestra fraţilor Advahov.
– Apropo de cântecul „Lume, nu mă judeca”. Astăzi, cine vă judecă?
– Cred că sunt judecată de mulţi, în continuare. Dacă n-aş fi, n-aş costa nimic. Dar vreau să-i asigur pe cei care-mi îndrăgesc cântecele că nu-i voi dezamăgi şi voi veni în faţa lor cu piese noi în care să se regăsească.
– Şi în timpul liber, ce preferaţi să faceţi?
– Diverse. Nu demult am petrecut o zi ca în poveşti, zile care se întâmplă foarte rar. Vasile Advahov m-a invitat la un pescuit… Vorba e că sunt o pescăriţă pătimaşă. Am prins peşte. Mult şi mare! Am făcut ciorbă de peşte şi am mâncat cu plăcere.
– Ce mai face fiica dvs., Zâna mamei Zână, care vă calcă pe urme?
– Zânica şi ginerele meu sunt foarte bine. Locuim aproape şi ne vedem foarte des. Şi mi-au promis că într-un an-doi mă vor bucura cu un nepoţel sau o nepoţică.
– Ce loc ocupă TIMPUL printre ziarele pe care le citiţi?
– Îl citesc cu mare drag şi sunt supărată atunci când nu-l găsesc în chioşc. Când nu-l găsesc, îl caut frenetic.
– Vă dorim să-l găsiţi oricând îl căutaţi, să ne trăiţi mulţi ani înainte şi să ne bucuraţi cu noile cântece pe care aveţi de gând să le lansaţi!
