Exact așa procedează parlamentarii noștri în raport cu oamenii de rând, numai că aceia își amintesc de noi puțin mai rar, odată în patru ani, cu rarisime excepții, în caz de anticipate. Dar, în fond, e aceeași poveste și aceeași iubire. Femeia îți face de mâncare, îți crește copiii, îți spală și îți calcă hainele, iar electoratul îți dă ocazia să te îmbogățești, când ajungi la putere. Prin urmare, din când în când, trebuie să le arunci și femeilor, și alegătorilor, măcar câte un posmag. Ca unor câini, de pildă, care-ți sunt credincioși și te păzesc de toţi nebunii.

Ziua de naștere a revoluției bolșevice și a Uniunii Sovietice

Cam asta ar însemna Ziua Internațională a Femeii, care, în realitate, după cum ne arată istoria, e un praznic al marxistelor, leninistelor şi al femeilor neiubite, care, din lipsă de atenţie, ajung la o tristețe maladivă. Pe bună dreptate, numai deznădejdea te poate azvârli în hăul, în care să te desconsideri până la paroxism, crezând că tu, femeie fiind, meriți numai una dintre cele 365 de zile ale anului. Adică, numai o firimitură din posmagul întreg. Şi, colac peste pupăză, încă să te veseleşti de această jenantă situaţie… Sincer, n-aș vrea să cred că disperarea tronează deja printre noi, inclusiv la Națiunile Unite, care, în anii ‘70 ai secolului trecut, au acceptat, cu titlu oficial, praznicul femeilor comuniste.

Cineva se va grăbi să-mi spună că mai au femeile, prin pestelcă, pe undeva, încă o sărbătoare, şi anume ziua lor de naştere, însă n-ar fi corect să facem comparaţie între cele două sărbători. Ziua de naștere consemnează faptul că un om a apărut pe lume, pe când ziua femeilor marxist-leniniste şi disperate este o tâmpenie, prin esență. În premieră, data de 8 martie cu referire la femei a apărut în istorie în 1917, când muncitoarele din Rusia au organizat un miting de protest, care a dat startul revoluției bolșevice a lui Lenin. Astfel, pe termen lung, 8 martie este ziua de naștere a Uniunii Sovietice și a ocupației Basarabiei de către sovietici, care s-a soldat cu teroare, foamete cumplită, deportări și mizerie capitală. Să mă ierte ONU, dar numai criminalii sovietici puteau desconsidera femeia în asemenea hal, numai ei o înhămau la plug și o mânau la cărat piatră prin lagărele de concentrare. Nimeni ca ei nu a promovat cu atâta învârtoșare egalitatea dinte femeie și bărbat atunci când îi împușcau laolaltă, lăsând în urmă sute de mii de copii orfani. Or, 8 martie nu e sărbătoarea noastră în mai mare măsură, decât Dodon nu e preşedintele nostru. 8 martie e mai mult decât o palmă pe obrazul femeilor. Nu zic că dictatura nazistă sau alte regimuri inumane au avut mai mult suflet, dar mă interesează țara mea și parcursul mentalității celor de lângă mine.

Între ONU și libertatea de a alege

Natura (pentru atei și agnostici) sau Dumnezeu (pentru creștini) ne-a dat încă de la creațiune libertatea de a alege. Dacă o femeie, la fel ca și un bărbat, vrea mai multe drepturi, nu are decât să şi le obţină şi să le apere. Acest lucru nu este deloc greu, mai ales astăzi, când libertatea ne este asigurată pe toate planurile, în cazul în care nu-i deranjăm pe capii țării sau ai lumii. E adevărat că şi această libertate e o iluzie, dar asta e altă mâncare de peşte. Ea se datorează faptului că, în epoca noastră, fiecare pas al omului poate fi controlat, iar mintea noastră, în rezultatul permanentei manipulări, a degradat până la nivelul necuvântătoarelor. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor din lumea contemporană nu au necesități nobile, ci mărunţele și strict egoiste. Iată de ce satisfacerea acestora nu poate crea neplăceri la scară națională sau globală, ci atinge doar interese individuale, de familie sau grup.

Se spune, bunăoară, că femeile nu prea au loc în politică. E o teorie veche, care se trage încă de la Rosa Luxemburg și Clara Zetkin – moașele praznicului de azi. Ok, nu-i bai, dar adevărul e altul. Femeile sunt mai puțin predispuse să facă politică. În general, ele au alte priorități, de cele mai multe ori mult mai utile pentru societate, decât cele ale bărbaților. Astfel, n-ar fi nici omeneşte, nici gender, să le forțăm să facă ceea ce nu le dorește inima. Împingându-le silit în politică, facem discriminare în sens invers. Fireşte, există cazuri aparte, dar acestea nu reprezintă totalitatea.

Mulți dintre noi recunosc sărbătoarea de 8 martie, fără să conștientizeze că ea însăși reprezintă un eșec. Iar eșecul generează haos. Dacă ONU a zis că e sărbătoare, nimeni nu mai îndrăznește să-și pună mintea în mişcare și toți se mulțumesc cu ceea ce au. În ziua de astăzi, muritorii din R. Moldova și din întreg spațiul ex-socialist, se supun cu ochii închiși organizațiilor europene și internaționale, la fel cum pe timpuri se ploconeau Partidului Comunist de la Moscova…

Femeia nu e calendar

Voi fi subiectiv, dar, pentru mine, Ziua Internațională a Femeii este o insultă adusă dragostei mele. Această sărbătoare e o inepție la fel de mare ca și Ziua Internațională a Orgasmului Feminin, care e marcată la nivel mondial pe 8 august.

Ziua dragostei mele a fost și ieri, va fi și azi, și mâine. Eu nu pot să-i dau ei o zi mai proastă decât alta. Îmi imaginez cu tristeţe cât de părăsiţi ar arăta ochii ei, dacă aș face-o să juiseze numai într-a opta zi a lui august și i-aș face cadouri numai în a opta zi a lunii
martie. Nici darul nu e dar, nici zâmbetul nu e zâmbet, nici fiorul nu e fior, nici surpriza nu e surpriză, dacă se face într-o zi stabilită cu mult timp înainte. Pentru că femeia nu e calendar, ea este viață. Femeia merită trăită zi de zi și clipă de clipă. Și ea, iubirea ta, trebuie să aibă siguranța că te are alături, chiar și atunci când vă ciondăniţi și vântul bate prea tare în geamul vostru. De bine de rău, încă de la geneză, femeia se vrea protejată, și niciun Lenin, Karl Marx sau ONU, și nicio feministă de pe glob nu poate schimba ordinea lucrurilor în lume. De aceea, dacă iubiți cu adevărat, vă doresc să trăiți și mâine, nu numai azi.