Zoaia

Zoaia comunistă nu vrea să accepte ideea că după 7 aprilie suntem o altă ţară, în care ea şi ai ei nu-şi mai au locul. Zoaia crede că va guverna ţara ca mai înainte şi nu înţelege că toate zilele în care ar mai domni ar fi câte un 7 aprilie.

Abia am început să ne spălăm, abia începem să facem curăţenie după opt ani de zoaie comunistă, iar zoaia se crispează văzând cum murdăria lăsată de ea se topeşte încetul cu încetul. Ne vor trebui mulţi ani ca să rânim scârna lăsată de ea şi asta nu-i dă pace. Pentru ea Moldova nu e o ţară adevărată, decât atunci când e pătată de zoi.

Zoaia aşadar se îngrijorează pentru soarta ţării. Numai atunci când e condusă de zoaie ţara e pe mâini bune, fără zoaie e o ţară pierdută. Zoaia cheamă guvernarea să asculte ce-i zic instituţiile europene şi asta după ce ea, zoaia, şi-a băgat piciorul, timp de opt ani, în toate instituţiile europene. În 2001 a venit pe cale democratică la guvernare şi a murdărit toate valorile democratice. Acum vrea din nou să vină la guvernare în mod democratic, ca să-şi mai bată joc o dată de valorile democratice.

Zoaia e glumeaţă, glumeşte cu jurnalistele, zâmbeşte. Ce nu face zoaia numai ca să ajungă din nou să schimbe zâmbetul pe un furtun cu zoi. Pe care să-l îndrepte peste toţi acei cu care astăzi glumeşte.

Aţi văzut odrasla zoii? A binevoit să coboare la nivelul nostru, să apară în faţa jurnaliştilor şi a procurorilor. Se scremea chiar să spună şi câte o vorbă „moldovenească”. Ah, ce-o să ne facă la toţi, şi jurnalişti, şi procurori, când tata-zoaie va reveni la guvernare!

Printre isprăvile cu care zoaia se poate mândri este că a făcut ca jumătate din cetăţenii ţării, ori de câte ori o văd, să aibă un reflex de vomă. Acest frison te face s-o înjuri, s-o scuipi, să arunci cu piatra în palatul ei. Ca să te scuturi de acest reflex, trebuie să-i spui zoii pe nume, chiar dacă astfel cobori fără să vrei la nivelul ei.

Aşa cum i se întâmplă acum, poate, şi autorului acestor rânduri…