Dacă piere AIE-2, se va naşte AIE-3, AIE-4 ş.a.m.d.
… Până mai ieri, mai exact, până marţi seară, făceam şi eu parte din ceata celor care ar fi îmbrăcat haine cernite în cazul decesului AIE-2. De marţi seară încoace m-am retras din respectiva echipă funerară. Pentru că am înţeles, în sfârşit, un lucru, şi anume: (parafrazându-l pe celebrul Jean Moscopol) tot cei moldov’nesc nu piere (variantă: tot ce-i mafiot nu piere). „Un soare de s-ar stinge-n cer, s-aprinde iarăşi soare”, „dar piară oamenii cu toţi, s-ar naşte iarăşi oameni”, constata Eminescu; potrivit acestei filozofii, de se va stinge AIE-2, se va naşte AIE-3! Nu a pierit oare sub şenilele anticipatelor AIE-1!? Ei şi? Piară alianţele cu toate, s-or naşte alte alianţe. Nu proroceau oare aceleaşi pene şi peniţe sonore, acompaniate de la fel de sonorii başi (accentul se pune pe prima silabă, nu pe a doua, că doar nu ne referim la realităţi turkmene!) din politică că (cacofonie justificată) R. Moldova este blestemată să fie guvernată de coaliţii, adică de alianţe? Aşadar, nu moartea AIE-2 mă frământă, nu asta e problema.
Pentru ce să dă bătălia în Alianţă?
În sfârşit, am înţeles în ce ţară trăiesc. (Alţii, mai deştepţi ca mine, au înţeles mai înainte.) Marţi seară, la un post tv, a avut loc o mardeală moldovenească între deputaţii Ioniţă (PLDM) şi Candu (PD). Unii telespectatori poate s-au supărat şi enervat asistând la o nouă rundă de ridicare a poalelor între „partenerii de Alianţă”, eu însă am rămas (aproape pe deplin) satisfăcut, deoarece am înţeles un lucru: economia ţărişoarei noastre e controlată la sânge de clanuri oligarhico-partinice, ambii deputaţi prezentând listele întreprinderilor controlate de PD şi de PLDM, precum şi lista întreprinderilor pentru care aceste partide manifestă un anumit interes. Pumneala dintre cei doi avea drept motiv nu faptul ca atare, adică controlul asupra acestor întreprinderi, ci faptul că un clan controlează mai mult decât celălalt clan, partener de alianţă. Duelul a fost splendid: ambii minţeau cu o sinceritate de copil neprihănit. Întrebaţi dacă PD (respectiv, PLDM) au întreprinderi faţă de care au un anumit interes, ambii au spus că interesul partidelor lor este transparenţa, democraţia şi prosperitatea R. Moldova! Nu ştiu ce mesaj au dorit cei doi să transmită telespectatorilor, eu însă am înţeles un singur lucru, şi anume: actuala rundă de ridicare a poalelor între cele două partide nu are nimic în comun cu interesele naţionale ale R. Moldova sau cu interesele noastre, ale cetăţenilor. Războiul dintre cele două partide se dă pentru controlul economic asupra acelor unităţi economice care mai produc bani. Altfel spus, bătălia se dă pentru accesul la ţâţele văcuţei sacre care poartă un nume atât de duios, cu dulci sonorităţi geopolitice – Moldovioara.
Alianţa va exista cât vor exista comuniştii
Am (mai) înţeles că avem un stat oligarhic, condus de cârmaci de doi bani, corupţi, subţirei la inteligenţă, dar groşi la obraz, fără gândire strategică, ostatici şi promotori ai unui Sistem antipopular; am mai înţeles că nu avem o societate civilă funcţională, că nu avem analişti politici independenţi, ci propagandişti în slujba unor oligarhi, care vin la putere prin populism, manipulare şi tehnici murdare, că în ţărişoara asta nicio reformă nu merge şi nu va merge, pentru că…
…şi aici ajungem acolo de unde am pornit: pentru că Alianţa nu va pieri! Aici îl rog pe cititor să mai facă un efort de gândire. Alianţa nu va pieri, Alianţa va exista atâta timp cât există comuniştii! Comuniştii menţin Alianţa la guvernare. Dacă nu exista frica de comunişti, am mai fi votat noi atât de ahotnic partidele din Alianţă? Să vedeţi că mâine, dacă dau peste noi anticipatele, partidele din Alianţă tot cu frica de comunişti ne vor mâna spre urne.
Eu asta am înţeles. Dumneavoastră aţi înţeles altceva?
Câteva concluzii logice
Vorbeam ieri despre faptul că Sistemul a învins Alianţa. Învingând Alianţa, Sistemul a învins şi R. Moldova. Mă tem că R. Moldova este blestemată să fie guvernată de alianţe oligarhice, să rămână o formaţiune statală mereu contestată, un fel de „cuibuşor de nebunii” al Mafiei. Aşa învinsă cum este, Alianţa va guverna şi în continuare, iar statalitatea R. Moldova va înflori ca liliacul în mai, fiindcă statalitatea este o sursă de venit – nicio altă afacere în R. Moldova nu e atât de profitabilă ca statalitatea. Credeţi că în zadar R. Moldova a fost decretată oficial „o poveste de succes”?
Ajunşi aici, risc să trag nişte concluzii. Prima – AIE-2 va supravieţui fericită. A doua – Filat nu va sparge Alianţa, fiindcă nu-i un sinucigaş. A treia – PLDM nu va pactiza cu comuniştii din acelaşi motiv. A patra – nicio variantă de re-coalizare nu merge, fiindcă duce la acelaşi rezultat: naşterea unei noi AIE. A cincea – subtextul noului scandal e şantajarea de către PLDM a PD şi PL pentru a obţine cât mai multe funcţii în raioane. A şasea – în curând, focul scandalului se va stinge, fumul se va risipi peste văi şi dealuri, Alianţa va ieşi din această criză mai frumoasă, mai rumenă şi mai voioasă, călită în lupta cu noi, liderii ei se vor împăca şi se vor pupa în faţa camerelor de luat vederi, nu vor mai exista „păpuşari” şi „şobolani”, oligarhi şi clanuri mafiote. Vom exista doar noi, aşa cum am fost: o masă manipulată abil şi cinic care nu învaţă nimic de la istorie şi care, o dată la patru ani, merge la urnele de votare ca să aplice ştampila pe actul care confirmă seculara noastră prostie. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi în continuare.
