Amintiri despre Crăciun

La mulţi ani, dragă TIMPUL!

Crăciunul pe stil nou îl sărbătoresc din 1997, când am avut o serată de creaţie, în cadrul căreia mi-a fost acordat „Ordinul Republicii”. De Crăciun, întâi de toate, împodobesc un brăduţ, apoi pregătesc ceva gustos, bucate tradiţionale – sărmăluţe, ardei umpluţi, cartofi cu carne, o raţă umplută cu mere sau prune, răcituri, salate şi un pic de vin. Bineînţeles că de Crăciun vine cineva la mine sau mă duc eu în vizită. Acesta e Crăciunul de stil nou. Sărbătoresc şi Crăciunul pe vechi, dar atunci când mă duc la ţară, la oameni mai în vârstă. Am o urare pentru ziarul TIMPUL:
„Hai să ne auzim de bine / Şi în anul care vine,/ Eu de voi şi voi de mine./ La mulţi ani, dragă TIMPUL!”.

Gheorghe Pârlea, actor şi umorist

„Tare-mi place când mă colindă!”

Voi petrece Crăciunul în sânul familiei, cu copiii, şi pe 25 şi pe 7 ianuarie. Vor veni nepoţeii şi nepoţelele, îi aşteptăm cu cadouri. Totuşi, Crăciunul mi-a rămas în memorie cu lumânări şi colinde. În copilărie, aveam o mătuşă foarte credincioasă şi, când ne duceam la ea să colindăm, nu ne ţinea afară, dar ne chema în casă, ne punea în faţa icoanei, spuneam colindul şi ne dădea câte o nucă. Mă bucur că acum vin alţi copii mici la mine şi, vorba lui Creangă: „Tare-mi place când mă colindă.”

Petru Vutcărău, directorul Teatrului „Eugene Ionesco”

„Sărbătorim Crăciunul în sânul familiei”

Of, e o întrebare cam complicată. De fapt, daţi-mi voie să răspund astfel. Pentru mine, Crăciunul a fost totdeauna deosebit, pentru că adună împreună toţi membrii familiei şi consolidează familia”. De exemplu, cadourile ascunse sub brad, în niciun an nu încălcăm această regulă. Deşi ne cunoaştem bine, reuşim să ne surprindem unii pe alţii cu daruri originale. Ador cum găteşte soţia mea, tot ce e pregătit de ea este un adevărat deliciu. Personal, prefer bucatele din tradiţia culinară orientală, aşa că soţia mea s-a documentat şi s-a „specializat” în acest domeniu.

Irina Rusu, actriţă la Teatrul „Satiricus”

„Vom avea pe masă răţuşcă sălbatică”

În copilărie sărbătoream Crăciunul pe stil vechi, acum însă îl facem pe 25 decembrie. Cred că cele mai frumoase amintiri sunt de pe vremea când ne strângeam în cete, câte 15-20 de persoane, şi mergeam la colindat, deşi aveam numai cinci-şase anişori. Conform obiceiului, sărbătorim Crăciunul în sânul familiei şi pregătim cadouri unii pentru alţii. Referitor la mâncăruri, suntem fideli bucătăriei tradiţionale. Ai casei sunt de-a dreptul înnebuniţi după sarmale în frunze de vie şi varză, vom coace neapărat ceva la rolă şi nu va lipsi nici în acest an răţuşca sălbatică. Soţul este amator de fructe de mare, aşa că le vom face loc şi lor pe masa de Crăciun.

Maria Iliuţ, interpretă

La săniuş… cu covata!

Crăciunul se simte pe deplin la ţară. La noi, în satul Crasna, Bucovina, timpul stă pe loc. Acolo se taie porcul, se gătesc bucate tradiţionale – rulade din carne, cârnaţi speciali cu mirodenii, răcitură, friptură. Nu lipsesc nici crăciuneii, pe care îi punem la icoane şi după asta îi dăm copiilor care ne colindă. Cei mici încep să colinde de dimineaţă, iar peste ziuă şi până seara colindă tineretul şi cei adulţi. Eu, când mergeam cu colinda, îmi găteam din timp costumul tradiţional, clopoţeii, trăistuţele încăpătoare: una specială pentru nuci, mere şi colăcei, iar alta pentru bani. Cel mai curios moment era atunci când ajungeam după poartă şi număram banii. Şi dacă vedeam că sunt puţini, ziceam că anul viitor nu ne mai ducem la acea gospodărie. Să vă spun o poveste hazlie de Crăciun, deşi au fost foarte multe: într-un an s-a tăiat porcul şi erau nişte coveţi mari şi imense, unde se punea carnea spălată şi piperată. Mama a spălat-o şi a pregătit covata pentru carnea de porc. Dar eu am măsurat-o şi tot mă uitam la ea şi mă gândeam că tare ar fi bună pentru săniuş. Şi am adunat copii de pe la vecini, pentru că era cam grea, şi am împins-o pe nişte văi. Ne-am urcat vreo zece în covata ceea şi ne-am dat de vreo două ori până a crăpat în două. Dar după asta nu prea aveam curaj să mă duc acasă. Era o mare valoare covata ceea în gospodăria omului.

Anatol Dumitraş, interpret

Cu craii şi cu opt tobe…

De Crăciun, de mic până în clasa a zecea, am făcut parte dintr-o trupă de băieţi şi umblam cu colindatul, cu craii şi cu opt tobe, şi ne duceam să colindăm pe la fete. Şi fetele stingeau lumina special, ca să intrăm în Casa cea Mare. Era foarte interesant, vesel şi erau multe culori, măşti. Veneam acasă pe la patru dimineaţă şi eu cu fratele ne căţăram pe lejancă şi ne dezmorţeam picioarele îngheţate, iar a doua zi ne adunam iarăşi toţi, băieţi şi fete, şi sărbătoream succesele „umblatului prin sat”.
Îmi aduc aminte şi de bucatele alese: găluşte, răcitură, tobă de casă. O altă datină era să tăiem neapărat porcul de Ignat şi făceam cighiri, tocăniţă de casă, alte mâncăruri deosebite. Acum toate sunt diferite. Moldovenii nici nu se mai pot odihni aşa ca odinioară.