Manifestarea a fost deschisă de directorul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Tudor Zbârnea. Instruit în atelierul lui Mihai Grecu, a spus el, Andrei Sârbu a fost o personalitate puternică şi a putut să-şi găsească propria identitate artistică. „În acest sens, Sârbu n-a acceptat calea înrobitoare de a fi ca ceilalţi – el a fost un artist singular, un artist care n-a făcut compromisuri în artă şi a trăit intens între bucuriile şi lipsurile pe care le-a avut mereu. Dânsul a trăit în artă şi pentru artă, ca unul dintre cei mai remarcabili artişti. A avut puterea de a se detaşa de mediul artistic de aici, care era confuz şi plătea tribut politicului. Sârbu a acceptat să se retragă şi să-şi construiască o cu totul altă direcţie în arta plastică. El şi-a ancorat viziunile estetice către etaloanele universale. Un artist trebuie să fie o stea. Sârbu este o stea, iar arta lui se regăseşte în constelaţia culturii româneşti”, a mai constatat Tudor Zbârnea.
La rândul său, criticul de artă şi-a amintit cum l-a cunoscut pe Andrei Sârbu pe 8 aprilie 1968, în atelierul lui Mihai Grecu, unde a lucrat până în 1971, când acesta din urmă i-a spus: „Acum, nu tu, dar eu am ce învăţa de la tine”. Potrivit lui, distinsul artist a parcurs calea confruntându-se cu mai multe greutăţi, nefiind acceptat, de două ori la rând, în rândurile Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), iar un atelier i-a fost repartizat abia în 1992, când Valentina Rusu-Ciobanu a declarat răspicat în cadrul unei şedinţe a UAP: „Dacă nu-i daţi atelier lui Andrei Sârbu, eu declar greva foamei!”.
Au mai luat cuvântul viceministrul Culturii, Gheorghe Postică, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Ghenadie Jalbă, scriitorul şi cineastul Mihai Poiată, soţia regretatului pictor, ziarista Antonina Sârbu ş.a.
Andrei Sârbu s-a născut la 6 decembrie 1950 la Chişinău. În anii 1963-1966 studiază la Şcoala de Arte Plastice „A. V. Şciusev”, filiala de pe lângă Şcoala-internat nr. 1 din capitală (clasa profesorilor Gheorghe Munteanu, Dumitru Scvorţov, Vasile Cojocaru). Îşi urmează studiile intermitente la Colegiul de Arte Plastice din oraşul Tallinn, Estonia. În 1983 face cursuri de reciclare a personalului dirigent din instituţiile Ministerului Culturii al URSS, Moscova. Consacrarea lui a avut loc în 1968, când debutează cu lucrarea „Muşcata din casa părintească” în cadrul expoziţiei autumnale la Muzeul Naţional de Arte Plastice din Chişinău. În anii 1968-1973 activează, în calitate de scenograf, la Teatrul „Luceafărul” din capitală.
A avut mai multe expoziţii personale şi de grup în ţară şi străinătate. Lucrările sale se află în colecţii publice şi private din mai multe ţări. Artistul s-a stins din viaţă la 14 aprilie 2000.
