Mâine, Patriarhul Teofilos al III-lea al Ierusalimului se va ruga la Mormântul Domnului ca să avem Lumină. Tradiţia spune că minunea are loc de la Învierea lui Hristos, când apostolul Petru a alergat la mormântul gol şi, aplecându-se, a văzut lumină. Prima menţionare despre primirea Focului Sfânt s-a păstrat din sec. IV, evenimentul fiind documentat consecvent din 1106.
Ceremonia începe la ora 10, după ce toate lumânările şi candelele din Biserica Învierii sunt stinse, armata locală şi adepţii altor confesiuni percheziţionează în mod repetat Mormântul, iar musulmanii îi sigilează uşile. Într-o atmosferă solemnă, însoţit de episcopi, Patriarhul înconjoară de trei ori Mormântul, în timp ce mulţimea cântă în greacă şi arabă: „Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!". Toţi ţin în mâini câte un mănunchi din 33 de lumânări. Patriarhul se opreşte la intrarea în Mormânt, îşi scoate veşmintele şi rămâne numai în tunică. Este controlat de poliţie, militari şi reprezentanţi ai altor biserici, dacă nu are surse de foc. Făcând apoi o rugăciune şi închinându-se poporului, uşa Mormântului se desigilează şi Patriarhul intră singur. Uşile i se închid din urmă. Toată lumea amuţeşte şi se roagă.
Când se apropie minunea, spun martorii, cerul e scânteiat de fulgere, care uneori lasă în aer sfere de lumină. Până a ieşi Patriarhul, acestea plutesc printre oameni şi unele lumânări se aprind instantaneu. Focul nu provoacă arsuri până la 20 de minute – există imagini în care oamenii îşi scaldă feţele în el. În acelaşi timp, se spune, Mormântul se umple de o lumină nematerială, care te bucură până la lacrimi. Abia atunci Patriarhul iese şi împarte Focul. De regulă, Sfânta Lumină coboară între orele 13.00-14.00.
Un psihiatru a încercat să demitizeze miracolul
Scepticii consideră că, în spatele unei icoane de la Mormântul Domnului, este ascunsă o candelă, de la care Patriarhul preia Focul. Afirmaţiile lor, însă, se contrazic cu mărturiile celor care au mers la Mormânt necredincioşi, întorcându-se creştini. Unul dintre aceştia este psihiatrul grec Antonie Stylianakis, care, vizionând „spectacolul”, s-a călugărit. Iată cum îşi aminteşte el acea zi: „Orice minte raţională se gândeşte că pogorârea Luminii este un truc. Şi eu credeam aşa până în 1994, când am anunţat pe Internet că plec la Ierusalim, ca să demitizez noţiunea de Lumină Sfântă. Dar acolo am asistat la un adevăr zguduitor! Am văzut că Lumina nu e doar focul din lumânările Patriarhului, ci iluminarea întregii biserici, flăcările ce apar din Mormânt, fulgerele care prevestesc minunea şi bucuria cerească, care îi umple pe toţi. Am văzut cu ochii mei în aer o minge de foc, care se mişca prin noi şi aprindea lumânările celor din preajmă. Pe urmă a apărut o mare lumină din Mormânt şi numai apoi a ieşit şi Patriarhul. Nu spun ceea ce am analizat, dar ceea ce am văzut!”. Un alt caz este cel al rusului Andrei Mahrov, care s-a făcut creştin îndată ce lumânările pe care le ţinea în mână s-au aprins pe neaşteptate.
O singură dată Focul nu a ieşit din Mormânt
În anul 1326, turcii, controlând Ierusalimul, i-au permis Patriarhului Ioachim să intre la Mormântul Domnului doar în schimbul a 9000 bani de aur, pe care el nu-i avea. Atunci armenii i-au mituit pe turci, au obţinut accesul la Mormânt şi i-au lăsat pe ortodocşi în faţa uşilor încuiate. A fost singura excepţie când Focul nu a ieşit din Mormânt, ci dintr-o coloană dinafara bisericii, care a rămas până astăzi spintecată de fulgerul prevestitor. Un turc care era de faţă şi-a tăiat capul, iar altul a strigat: „Cred în Hristos!”. De atunci nimeni nu mai pretinde la întâietatea primirii Focului.
Mărturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I (1923-2000)
„Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară şi cad în genunchi. Aici spun rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi aştept. În mod obişnuit, minunea se întâmplă imediat. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, cu o tentă albăstrie, care poate lua şi alte nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca ceaţa care se ridică deasupra unui lac. Piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează totul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! – niciodată nu mi-am ars barba în cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului. Ea are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Lumina Patriarhului Bisericii Armene, Patriarhului Copt şi apoi celor prezenţi în Biserică”.
Fizicienii ruşi: este un miracol!
Şeful Institutului pentru Energie Atomică din Rusia, doctorul în fizică şi matematică, Andrey Volkov, a prezentat în 2008 rezultatele cercetării savanţilor ruşi în privinţa descărcărilor electrice care au loc o dată în an în Biserica Învierii din Ierusalim. Timp de şase ore, ei au măsurat undele lungi de joasă frecvenţă ale semnalelor radio din momentul miracolului. Volkov consideră „miracol absolut” diferenţa dintre parametrii înregistraţi în ziua anterioară coborârii Luminii şi cei din ziua respectivă. Omologul său, expert în fizica dezintegrării, Evgheni Morozov, susţine aceleaşi poziţii.
Mâine, RM va fi reprezentată la ceremonia pogorârii Sfintei Lumini de o delegaţie a Mitropoliei Moldovei, condusă de către ÎPS Vladimir, care se va întoarce la Chişinău sâmbătă seara. Focul va fi împărţit creştinilor noştri la Catedrala „Naşterea Domnului” din capitală. Lumina Sfântă se aduce de la Ierusalim în RM din anul 2003.
