Nu poţi pretinde de la un politician să fie sincer. Definită ca artă a posibilului, politica este de fapt arta ticăloşeniei – în politică orice ticăloşenie „merge” fiindcă există o motivaţie: atâta a fost posibil. Un jurnalist, care scrie în fiecare zi şi îşi asumă riscul să iasă cu un anumit punct de vedere în faţa cititorului, pe lângă alte calităţi (capacitatea de a analiza şi sintetiza), trebuie să mai aibă o calitate, principală: să fie sincer, să nu trişeze, să nu manipuleze. În cariera mea de jurnalist m-am ciocnit nu o dată de această… delicată situaţie: spui sincer ce crezi şi ce gândeşti, dar eşti acuzat că manipulezi. Din păcate, jurnalistului nu i se iartă nimic, spre deosebire de politician. Unui politician i se poate ierta orice, inclusiv un 4 aprilie 2005, unui jurnalist însă, care a exprimat, poate la nervi, dar sincer, un punct de vedere vizavi de evenimentul respectiv, nu i se iartă nici dincolo de mormânt.
Acum câteva luni, am anticipat şi am scris că una din marile provocări ale actualei Alianţe de guvernământ va fi atitudinea ei faţă de ziua de 9 mai 2010 când ruşii vor sărbători 65 de ani de la, cum zic ei, „marele război pentru apărarea patriei”. Fireşte, politicienii n-au recepţionat acest mesaj. Iată însă că am ajuns la asta: fiecare lider al Alianţei trebuie să-şi facă publică poziţia. Urmăresc atent acest subiect şi mă îngrozesc: mi se pare că practic, din ceea ce am susţinut în ultimii doi ani în persoana aşa-zisei „opoziţii anticomuniste”, nu a mai rămas nimic. În problemele fundamentale ale destinului nostru ca neam între comuniştii lui Voronin (şi Roşca) şi fosta „opoziţie anticomunistă” deosebirile şi contradicţiile s-au spălat ca un puf de păpădie după o ploaie torenţială. Nu mi-e ruşine şi nu-mi dau cu piatra în cap că am susţinut fosta opoziţie; am făcut-o sincer. Dar…
…Toată forfota şi fosăiala noastră politică depinde până la urmă de poziţia pe care vom adopta-o faţă de Rusia. Rusia, pentru români, inclusiv românii basarabeni, nu este pur şi simplu o mare putere, ci un blestem. La fel cum un blestem a fost pentru Polonia, Finlanda, Ucraina, Ţările Baltice şi mulţimea de popoare asiatice şi caucaziene. Problema participării sau neparticipării R. Moldova la parada militară din Moscova e o chestiune de moralitate sau ticăloşenie politică. În favoarea participării se invocă nevoia de pragmatism. Păi, cum să nu – de cele mai multe ori în politică este greu să distingi între pragmatism şi ticăloşenie!
Iepurele, cică, de aia este împuşcat mai uşor, fiindcă, crezându-se mai deştept decât vânătorii, fuge în zigzag. Tot în „zigzag” au pornit spre Moscova şi liderii Alianţei. Liberalul Mihai Ghimpu a spus că merge la Moscova, dar fără detaşamentul de ostaşi solicitat. Ministrul liberal-democrat al Apărării a declarat că R. Moldova nu are bani pentru aşa ceva. Liderul PD, M. Lupu, a declarat că dă bani din buzunarul partidului său, dar trebuie de mers cu ostaşi la Moscova. Liderul PLDM, Filat, îi dă peste gură ministrului liberal (al Apărării) şi declară că chestia cu banii e una „speculativă”. Vulpe bătrână şi experimentată, liderul AMN se spală pe mâini: nu am discutat această problemă în sânul Alianţei…
O, acest „sân al Alianţei”! Mereu enigmatic, mereu misterios, mereu plin de surprize!
Comuniştii zic că trebuie de mers la Moscova, argumentul lor suprem (dar fals!) fiind cel tradiţional: „să nu uităm de unde ies… gazâli”, cum s-a exprimat Eugenia Ostapciuc.
„Pragmaticii” zic că trebuie de mers la Moscova , dar nu din cauza „gazelor”, ci a unei raţiuni mai supreme: chipurile, un partid politic care se va opune Moscovei şi se va „bloca” în „ţarcul românismului”, nu poate acumula mai mult de zece la sută de voturi şi astfel riscăm ca la alegerile parlamentare anticipate comuniştii să revină la putere… („Vrei ca la putere să vină iar comuniştii?!”). Toate aceste „raţiuni” nu numai că sunt „speculative”, dar sunt pe de-a dreptul iezuite şi reflectă perfect calitatea morală a noilor elite politice care, din păcate, s-au dovedit a fi formate din oameni slabi, fricoşi, ostatici ai unor interese mărunte.
Alţii, mai… apolitici, invocă argumente de ordin strict uman: toţi participanţii la fostul război au fost victime ale unor regimuri criminale, ei nu poartă nicio vină…
Dar să ne întoarcem la politicienii noştri. Românii spun: ori cu mâca, ori cu mândra, în caz contrar rămâi şi fără una, şi fără alta. Din păcate, politicienii noştri se închină altei înţelepciuni populare: şi cu mândra-n braţe, şi cu sufletul în Rai. Ştim cum se termină până la urmă această înţelepciune. Au calculat oare corect politicienii noştri, „pragmaticii”, care sunt câştigurile de moment şi cele strategice ale participării R. Moldova la parada militară de la Moscova? Vreau argumente, nu vorbe înaripate. Eu nu cred că Rusia va renunţa la politica ei imperială faţă de Moldova dacă pe 9 mai 70 de moldoveni vor mărşălui în Piaţa Roşie. Nu cred. Ne va livra gaz mai ieftin? NU! Va deveni mai deschisă piaţa rusească pentru R. Moldova? Pe naiba. Vor retrage armata de ocupaţie din Transnistria? Să i-o spunem mutului! Ne vom integra mai rapid în Europa! Să fim serioşi! Atunci care-i motivaţia ca ostaşii Armatei Naţionale a R. Moldova să mărşăluiască în Piaţa Roşie (ca prizonierii nemţi ai nefericitului mareşal Paulus?).
Acum să revenim la „argumentul” celor zece procente de voturi. Pe ce se bazează convingerea că cei care nu vor să ne umilim în faţa ruşilor constituie doar zece procente de electorat?! Poate-s mai mulţi? Ghimpu se joacă cu focul când cochetează cu Moscova! Ar putea să rămână şi fără… mâca, şi fără mândra. La fel şi PLDM. Cu toată „infuzia” de „centrişti” şi „pragmatici” în acest partid, baza lui, deocamdată, o formează cei care nu-s încântaţi de participarea R. Moldova la parada din Moscova. Dacă liderii acestui partid cred că vor putea, „uşurel”, să substituie actualul lor electorat, „îndoctrinat şi radical”, cu altul, mai „pragmatic”, îi rog să-şi amintească de „zborul frânt” al lui Roşca.
…Vorbeam la început despre sinceritate în meseria de ziarist şi ticăloşenie în politică. Prefer să fiu declarat „romantic”, „nepragmatic, „încremenit în proiect”, prefer să rămân, huiduit, în minoritatea celor „zece procente” româneşti, decât „apreciat” în cele 90 de procente de „pragmatici”, în numele cărora basarabenii vor fi duşi la Moscova să mărşăluiască în Piaţa Roşie… Domnilor conducători ai R. Moldova: în Piaţa Roşie vor defila învingătorii. Noi ce fel de învingători suntem?!
Se pare că drumurile mele cu fosta opoziţie anticomunistă se despart aici. Am regrete, remuşcări? Sigur că da. Dar, totuşi, a fost frumos. A fost primăvară şi mult, mult verde matern.
