R. Moldova a devenit cea mai săracă ţară din Europa din cauza problemelor de tranziţie şi protecţionism ale UE, Rusiei şi Ucrainei. Fiind o ţară agrară, a fost şi este cea mai vulnerabilă din spaţiul postsovietic.
Moldova are nevoie de câteva lucruri pentru a deveni prosperă. În primul rând, are nevoie de acces la o piaţă mai mare de export. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar creşte investiţiile directe. Exportând mai mult şi având investiţii străine, guvernarea s-ar putea îmbunătăţi, făcând din RM un stat mai atractiv. Odată cu creşterea preţului pământului, fragmentarea excesivă a terenurilor agricole s-ar termina, iar agricultura şi industria alimentară vor creste.
UE în sfârşit acordă mai multă atenţie Moldovei, pentru că din cele şase state din Parteneriatul Estic – Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia – RM este cea mai democratică. La sfârşitul lui iunie, Guvernul a obţinut tot ce-ar fi putut spera de la Bruxelles. A semnat un acord cu privire la facilitarea vizelor. UE i-a oferit RM în acest an 28 milioane de euro sub formă de granturi. RM a pornit negocierile privind Acordul de liber schimb, care ar putea fi semnat în iunie 2013, fapt care ar fi o mare reuşită pentru Moldova. În acelaşi timp, Rusia nu face nimic bun. Politica faţă de Moldova poate fi descrisă prin şase atitudini agresive şi ostile: discriminare în comerţ, presiune pentru aderarea la uniunea vamală, agresiunea „Gazprom”, susţinerea Transnistriei, obstrucţionarea prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ruse şi favorizarea clară a Partidului Comuniştilor.
Obsesia principală a Kremlinului în politica sa externă este cerinţa ca RM să adere la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Deoarece acest lucru ar stopa comerţul cu UE şi ar bloca posibilul acord de comerţ cu UE, niciun politician responsabil din RM nu ar susţine aşa ceva. Ba mai mult, respectiva uniune vamală nu oferă nicio garanţie în faţa acţiunilor protecţioniste ale Rusiei.
Anders Åslund pentru „Moscow Times”
A. Åslund este un economist suedez specializat în tranziţia de la economia planificată la cea de piaţă, predă la Universitatea Georgetown şi şi-a obţinut doctoratul la Oxford
