În Europa, fără România – doctrina guvernului Filat ?

…Într-un editorial recent, întitulat „R. Moldova, Ianus cu două feţe”, atrăgeam atenţia asupra faptului că actualul guvern încearcă să se distanţeze de România şi să intre în Europa „sub pavilionul” altor state. „În Europa, fără România”, pare să spună tot mai insistent guvernul Filat de o bună bucată de vreme, de parcă aşa ceva ar fi posibil. Nimic nou. Să ne amintim că la fel credea şi comunistul şi antiromânul Voronin, care nu obosea să repete că RM „nu are nevoie de România ca avocat”. Măcar Voronin era sincer, spunea ce gândea, pe când actuala guvernare una spune şi alta fumează, nevrând să supere prea tare nici vaca de muls, care – de ce să n-o recunoaştem? – şi pentru guvernul Filat este România.

Marţi, la Luxemburg, a avut loc a patra reuniune a „Grupului de prieteni ai R. Moldova”, care oficial se numeşte „Grupul pentru Acţiunea Europeană a R. Moldova”. Acesta este un grup de miniştri de Externe ai statelor membre UE care şi-au propus să sprijine ceea ce se cheamă „parcursul european al R. Moldova”. Din comunicatul MAEIE, aflăm că miniştrii de Externe ai „Poloniei, Suediei, Lituaniei, Ungariei, Sloveniei au apreciat succesele guvernului de la Chişinău”. Dar ministrul de Externe al României, m-am întrebat, n-o fi apreciat şi el succesele reformatorilor de pe Bâc? Sau te pomeneşti că România nici n-a fost reprezentată la şedinţa de la Luxemburg? Am cercetat, aşadar, şi ce a anunţat partea română despre acest eveniment. Astfel, de pe pagina de internet aflăm că şi România a fost acolo, şedinţa fiind prezidată de chiar Teodor Baconschi, şeful diplomaţiei de peste Prut. Cum explicăm faptul că R. Moldova nu menţionează acest lucru? De fapt, Grupul a fost înfiinţat de chiar ministrul de Externe al României, Teodor Baconschi. România a convins şi Franţa să se asocieze acestei iniţiative, iar mai apoi i s-au alăturat şi alte state. Ca urmare, la Chişinău, în septembrie anul trecut, la reuniunea Grupului „Prietenii Moldovei” s-au adunat reprezentanţii a 24 de state membre UE, aceasta fiind cea mai importantă manifestare internaţională găzduită vreodată de Chişinău. Cu toate acestea, guvernul de la Chişinău a informat atunci că grupul ar fi fost constituit „la iniţiativa a patru state”, fără însă a le numi. Guvernul Filat a încercat, aşadar, şi aici să scoată România din peisaj. E un fapt grav, mi se pare.

La fel de grav mi se pare şi faptul că Iurie Leancă anunţă decizii importante pentru viitorul R. Moldova fără să dea socoteală nimănui. Şi PCRM le făcea pe toate de capul lui, dar măcar anunţa public „concepţia de politică externă” ori „concepţia politicii naţionale”. Iurie Leancă a declarat unui post de radio că „R. Moldova a renunţat la ideea aderării la UE prin includerea în Pachetul Balcanii de Vest şi trebuie să beneficieze de oportunităţile Parteneriatului Estic”. Dar celelalte state din Parteneriatul Estic, în afară de R. Moldova, nu prea au nici voinţa şi nici posibilitatea de a adera la UE. Acestea sunt fostele republici sovietice. În Balcanii de Vest, însă, se află Croaţia, membră a NATO şi următoarea ţară ce va adera la UE, precum şi ţări ca Macedonia sau Serbia, care – spre deosebire de R. Moldova – au primit oficial perspectiva de aderare şi ai căror cetăţeni circulă fără vize în UE. Noul prim-vicepreşedinte al PLDM nu s-a sfiit, cu acea ocazie, să-i dea cu tifla şi lui Băsescu, principalul susţinător al ideii de includere a R. Moldova în pachetul Balcanilor de Vest. În acelaşi interviu Leancă declara: „Celelalte voci (Băsescu, adică) nu au decât să realizeze acest obiectiv. Eu, din păcate, nu-mi dau seama cum am putea noi să-l realizăm”. Oare de ce-o da Leancă cu piciorul unei oportunităţi pentru R. Moldova? Pe cei 60% din moldoveni, care au votat integrarea în UE, nu i-a întrebat atunci când a luat o asemenea hotărâre.

Am impresia că există o doctrină nouă a politicii externe a R. Moldova – nici nu ştiu cum să o numesc: „doctrina Filat” sau „doctrina Leancă” – conform căreia mitul salvator al „integrării europene” nu înseamnă altceva decât „fără România”, aşa cum mitul „neutralităţii republicii” înseamnă, de fapt, „nu vrem în NATO”, dar vrem cu ruşii.

…Să se schimbe oare oamenii ajunşi la putere atât de mult?