Nu la fel se pot lăuda românii de peste Prut. Pașaportul e scump, dar ei nu trebuie să și-l facă pentru litoralul grec, pentru rudele din Italia, pentru a pleca la Munchen să își cumpere o mașină. Românii au nevoie de pașaport doar dacă vor să-și viziteze rudele din Moldova. Adică un bătrân trebuie să își dea jumătate de pensie doar ca să fie eligibil de a intra la noi în țară. Vorba aia: neam, ne-neam, brânza-i pe bani.
M-am bucurat foarte mult când am aflat despre protestele ținute în România, acum câteva săptămâni, în care s-a cerut intrarea în Moldova doar cu buletinul. Fiindcă, așa cum am subliniat mai sus, în timp ce noi ne facem pașaport pentru orice vizită în Europa, cei de peste Prut plătesc pașaportul doar pentru Moldova. Am întâlnit foarte mulți români care nu au venit până acum aici tocmai din cauza acestui impediment.
Și nu e corect să gândim ca vecinul cu capra „lasă că și nouă ne trebuie", fiindcă deocamdată (și sper că nu pentru mulți ani) vama de la Prut nu e doar românească, ci și europeană. Iar românii nu au puterea de a hotărî pe cine lasă europenii în Europa doar cu buletin sau fără vize. Pe când în Moldova acest lucru depinde doar de voința aleșilor noștri.
Însă, din păcate, e clar că aleșii noștri n-au nevoie de „romici" prin Moldova. Altfel cum se face că până în ziua de astăzi nu mi s-a acordat cetățenia moldovenească? Deși dosarul meu e depus la președinție din 24 februarie, 2013. Au trecut doi ani de atunci. Nici măcar un răspuns oficial nu am primit. Deși orice cerere ce intră într-o instituție de stat primește un număr de înregistrare, iar în baza acelui număr instituția e obligată să ofere un răspuns. Uite că în Moldova nu contează obligația celor mari, ci doar obligațiile celor mici.
Nu sper, deci, nici la cetățenia mea, nici că mama va putea să mă viziteze fără pașaport. Nu sper încă la ziua în care scriitorii români, invitați la cenaclul Republica, vor putea ajunge aici fără să mai arunce o căruță de bani pe un pașaport pe care îl vor folosi o dată, de două ori. E ca și cum ar trebui să plătească o taxă vamală. Nu cred că aleșii chiar vor să-i vadă pe la noi pe cei de peste Prut. Să mai amintesc cât de dificil este să aduci cărți românești la un târg de carte în Chișinău? Să mai spun cât a plătit la vamă Editura Tracus Arte din București în 2013 când a fost prezentă la Salonul Internațional de Carte? Sau eventual să spun câți scriitori de la noi sunt publicați la Tracus Arte (sau la alte edituri românești), ori câte cărți au fost donate Moldovei de editura amintită.
România să își facă pașaport doar pentru Moldova, să își țină cărțile (chiar și ale basarabenilor) pentru ea, iar eu să mă duc în continuare la Biroul de Migrație și Azil, unde soțul meu va veni – iară și iară – să semneze că e de acord ca eu să locuiesc „temporar" în Republica Moldova. Spasiba! Viitorul nu e roz, e de-a dreptul roșu!
