Măcar nu ne pune botniţă, dom’le…

Fără a mă înfierbânta metaforic şi a pica în patetism paşoptist, cred că ceea ce s-a întâmplat e un caz cu adevărat grav. Scandaloasa decizie a guvernului Filat de a sacrifica noţiunea „român” din denumirea cursului de istorie se înscrie perfect pe linia eforturilor ruseşti de a elimina tot ce este românesc în spaţiul din stânga Prutului. De 200 de ani, ruşii ard cu fierul roşu tot ce poartă nume românesc sau aminteşte de românismul acestei mult pătimite provincii. Trebuie să ai un mare dispreţ faţă de opinia publică şi de electorat ca să cerşeşti voturile anticomuniştilor, să vii la guvernare cu drapelul salvării R. Moldova de comunişti şi ideologia lor şi, văzându-te cu sacii în căruţă, să te plasezi deschis pe punctul lor de vedere. Ca unor copii naivi, ni se propune un fel de „matrioşkă” şi ni se spune să fim liniştiţi pentru că, dacă o desfacem, dăm şi de cuvântul…

Felul cum se numeşte cursul de istorie studiat în şcolile din R. Moldova nu e o chestiune de moft, ci una principial politică şi geopolitică. Nu mă miră faptul că una din componentele Alianţei de guvernământ, PLDM, care e atât de intransigentă şi principială în problema alegerii şefului statului (încât e gata să îngroape alianţa cu R. Moldova de gât), nu are deloc principii în chestiunea apărării şi promovării unui adevăr ce ţine de identitatea acestui stat. Nu mă miră nici faptul că Filat, realizând că a făcut-o boacănă, în loc să încerce să repare situaţia, încearcă să închidă gura oamenilor politici şi presei, spunând că „educaţia trebuie să fie exclusă din disputele politice, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a face carte”. E un sfat în egală măsură demagogic şi infantil, fiindcă ce are sula cu prefectura? Datoria copiilor e să înveţe, iar a politicienilor, a presei – să discute dacă e bun sau nu ceea ce învaţă copiii. Cu ce drept, cine l-a mandatat pe Filat să ceară „tuturor actorilor implicaţi în procesul educaţional, dar în primul rând politicienilor, să se abţină de la speculaţii la acest subiect”? Care e logica: vasăzică, guvernul vine cu o propunere (discutabilă!) într-o chestiune de principiu (denumirea cursului de istorie), iar politicienii trebuie să închidă gura, „să se abţină de la speculaţii”!? Ierte-mi-se tonul, dar la fel de aberantă e şi constatarea „filosofică” a sefului guvernului despre aceea că „în sistemul educaţional se încearcă implicarea unei tente politice”. Ori ştirea (din care am luat citatul) a fost redactată prost, ori premierul s-a exprimat prost. Ce înseamnă „să încerci implicarea unei tente politice”… „în sistemul educaţional”?! Parcă e spus româneşte, dar taie-mă dacă înţeleg ceva! Adică cum: există „un sistem educaţional” sfânt, imuabil, pus în ramă de aur, care nu are nimic în comun cu realitatea (politica) şi mai există şi nişte „tente politice” (subversive şi antiguvernamentale), care încearcă să se… „implice” în… sfântul, infailibilul şi imuabilul… sistem educaţional… La fel de trăsnită la cap este şi altă „solicitare” adresată de Filat „tuturor actorilor politici să se abţină de la implicarea educaţiei în polemici politice, deoarece aduce foarte mari prejudicii procesului educaţional”. Şi cum finalul încununează opera, Filat pune căpşunica pe tort: „Aş ruga ca speculaţiile care ţin de teme sensibile să nu aibă loc”. Şi punctum! Aţi priceput, guralivilor, ce v-a rugat Filat? Deocamdată „v-a rugat” frumos, dacă nu veţi închide gura – va discuta altfel cu voi…

Filat repetă şi el, ca şi bravii noştri „centrişti”, tâmpenia cu „teme sensibile”. De 20 de ani de la declararea Independenţei, statul R. Moldova nu se poate pune pe picioare fiindcă trăieşte în minciună din cauza „temelor sensibile”. Şi în loc ca, aceste „teme sensibile” (legate de identitatea naţională şi cultural-istorică a moldovenilor, de denumirea limbii şi a… cursului de istorie) să fie în sfârşit discutate public de politicieni, savanţi şi societate, premierul le declară tabu – „să nu aibă loc”! De ce „să nu aibă loc”?!, întreb eu înfierbântat şi cumplit nedumerit. Aha! …nu e „timpul potrivit”! Dar când va veni acest… timp potrivit? De 20 de ani tot ascundem gunoiul sub preş, perpetuăm minciuna istorică şi falsurile ştiinţifice, de la o campanie electorală la alta, şi ne prefacem că nu vedem situaţia în care s-a pomenit acest stat fără identitate sau cu o identitate contrafăcută. Deşi la naşterea lui (27 august 1991) i s-a eliberat un certificat normal (Declaraţia de Independenţă), pe parcurs (din cauza „temelor sensibile”) i s-a confecţionat un buletin de identitate fals. Nu mai suntem al doilea stat românesc, nu mai vorbim limba română, nu mai studiem istoria românilor şi, şmecheri fiind, vrem să pătrundem în Europa cu buletin de identitate fals (ca moldovenii – cu paşapoarte româneşti, dar grăind ruseşte).

Era de aşteptat cu totul altceva. Un guvern proeuropean şi pragmatic trebuia, înainte de a decide asupra denumirii cursului de istorie, să se adreseze către politicieni, savanţi, jurnalişti, societatea civilă cu rugămintea ca să fie discutate, în sfârşit, toate „temele sensibile” şi să i se pună pe masă un punct de vedere consolidat, cum e la modă să se zică astăzi…

Statul R. Moldova se apropie de ziua lui de naştere măcinat de „teme sensibile”, ca un sat fără câini, fără preşedinte, fără o Constituţie funcţională, fără un sistem educaţional adecvat, fără drumuri bune, cu o clasă politică conducătoare iresponsabilă, nesimţită şi coruptă până în măduva oaselor, înglodată în politicianism şi demagogie, cu cetăţeni dezamăgiţi, minţiţi şi trădaţi – o ţară în care Sărăcia se plimbă pe cal alb, iar un grup mic de şmecheri şi parveniţi îi sug vlaga şi ne somează să nu ne atingem de „temele sensibile”! După ce ne-aţi adus unde ne-aţi adus, măcar nu ne puneţi botniţă, lăsaţi-ne iluzia că nu ne-aţi întors cu totul în comunismul lui Voronin!