Sala azurie a Academiei de Stiinte a Moldovei (ASM) este arhiplina. Rasuna imnul ASM, interpretat de Capela corala a institutiei (versuri – Dumitru Matcovschi, muzica – Teodor Zgureanu). Incepe festivitatea de omagiere a scriitorului-academician Dumitru Matcovschi, la cea de-a 70-a aniversare.
In astfel de clipe, cand stai alaturi de ei si privesti crestetele ninse de griji si de dorinte de implinire, fruntile brazdate de pe boltile de creier ale celor care au leganat noptile desteptarii noastre nationale, cand ii vezi cum deapana anii necrutatori, la un moment dat privesti in jur sa vezi cine sunt cei care vin. Multi, foarte multi dintre cei care l-au urmat s-au aflat ieri in sala Academiei, ca langa un tata al „Tatal”-ui mereu plin de zbucium si cautare de adevar pur.
In cuvantul sau introductiv, moderatorul manifestarii, directorul Institutului de Filologie, Vasile Bahnaru, l-a caracterizat pe Dumitru Matcovschi ca pe un adevarat barbat si reazem al neamului, care s-a aflat pe linia intai in lupta pentru valorile noastre nationale. Presedintele ASM, Gheorghe Duca, a accentuat valoarea textului scriitoricesc, mentionand ca Dumitru Matcovschi s-a impus in literatura romana prin mesaj autentic. „Este un scriitor care s-a afirmat in toate genurile literar-publicistice. Poezia sa este cea mai cantata. Circa 200 de poezii s-au contopit cu muzica si vor ramane in patrimoniul nostru national.
Cu piesele lui si-au pastrat constiinta cateva generatii de moldoveni si s-au afirmat alte cateva generatii de actori”, a spus presedintele Academiei. In discursul sau intitulat „Scriitorul intre imne si blesteme”, criticul Ion Ciocanu a trecut in revista genurile literare explorate de autor. S-a amintit si de faptul ca scriitorul Dumitru Matcovschi a fost prima victima a regimului totalitar cand, in 1968, volumul sau de versuri „Descantece de alb si negru” a fost dat la cutit, iar tirajul acestuia a fost ars.
In alocutiunea sa, rostita spre final, Dumitru Matcovschi ne-a dat o lectie de demnitate si de morala crestina, indemnandu-ne sa gasim raspunsuri la vesnicele noastre intrebari retorice: unde ne sunt valorile, istoria si limba romana, de ce ne complacem in mizerie si ne carpim istoria ca un neam al nevoii? Nimeni nu a uitat ca Dumitru Matcovschi, in calitatea sa de redactor-sef al revistei „Nistru”, publica in 1988 istoricul articol „Vesmantul fiintei noastre” de Valentin Mandacanu, care a aprins flacara constiintei nationale in lupta pentru alfabetul latin. In „Basarabia” lui Matcovschi a vazut lumina tiparului Sfanta Scriptura (in alfabet latin), „Doina” lui Eminescu, romanul lui Panait Istrati „Spovedania unui invins”, romanul lui Constantin Stere „In preajma revolutiei”.
La serata de omagiere a participat prim-ministrul Vlad Filat, care, felicitandu-l in numele guvernului, i-a dorit sanatate si impliniri. Primarul Dorin Chirtoaca s-a destainuit ca, fiind elev in clasa a II-a, a citit poezia „Basarabia” si atunci a inteles ca nu locuieste in RSSM, ci in Basarabia. Edilul i-a inmanat omagiatului panglica de cetatean de onoare al capitalei. Cu un mesaj din partea spicherului Mihai Ghimpu, s-a adresat catre sarbatorit deputatul si scriitorul Ion Hadarca.
In cadrul evenimentului au fost lansate cartile „Dumitru Matcovschi – poet si om al cetatii” (volum colectiv care inaugureaza colectia „Personalitati notorii”) si „Neamul CAin” (versuri de Dumitru Matcovschi), aparute la Editura „Stiinta”.
