Mai multe persoane cu care am discutat – inclusiv medicul meu de familie, un rus care vorbeşte o română frumoasă – erau de-a dreptul indignate de felul în care am fost prezentaţi noi, moldovenii, la principalul canal din Rusia. Din acel reportaj, telespectatorii ar fi trebuit să înţeleagă, cel puţin, că moldovenii sunt un popor primitiv. Dacă suntem atât de „înapoiaţi”, de ce ne strângeţi în braţe aşa de tare, încât ne ies ochii din orbite, de ce ne vreţi înapoi, în marea „familie sovietică”? Dar noi ne-am ales calea noastră şi vrem să mergem aşa cum ne este firea. Dacă Rusia ar fi propus un proiect social atractiv, poate că şi alte state ar fi aderat la acesta.
La o adică, am avea şi noi ce filma în Rusia. Am putea să facem reportaje despre cele întâmplate în Cecenia după decembrie 1994. Iar cecenii refugiaţi în RM ar putea să spună foarte multe, chiar mai multe poate decât acea familie de ruşi sau de moldoveni rusificaţi din Chişinău, prezenţi în materialul de la ORT, care de patru luni „sidit na ciumodanah” (sunt gata de plecare). Apropo, de ce nu pleacă, totuşi, dacă la noi le este atât de rău? Mai ales că există şi un program de reîntoarcere a ruşilor în patrie. Probabil, cam scârţâie acest program, căci nu prea cred că se înghesuie ruşii din Ţările Baltice, Ucraina, Moldova sau din Occident să se strămute cu traiul în Rusia. De ce? Poate faceţi un reportaj şi despre acest lucru?
Am putea vorbi şi despre satele părăsite din Rusia, despre milioanele de alcoolici (inclusiv printre minori), de cele trei milioane de narcomani, recunoscuţi oficial, despre drumurile desfundate (nu cele din jurul Moscovei, că Rusia nu e numai Moscova!). Am putea face reportaje şi despre cei circa 300 de jurnalişti ruşi ucişi de la 1991 încoace. Am putea vorbi şi despre vin. Fiica mea, după ce a vizionat reportajul, m-a întrebat: „Păi, vinul nostru e bun doar pentru vopsit gardul (cum zice Onişcenko) sau are iz politic, aşa cum s-a exprimat jurnalistul de la ORT?”.
Onişcenko ar trebui să ştie – şi cred că ştie, de fapt – că circa 80 la sută din fabricile de vin şi coniac din Moldova sunt privatizate de oligarhii ruşi (combinatul de la Călăraşi îi aparţine lui Lujkov!). Iar cine comandă muzica, acela şi plăteşte. Adică, cei din Rusia le spun vinificatorilor noştri: „Faceţi astfel ca preţul de cost al sticlei de vin să fie de 60-70 de cenţi!”. Şi ai noştri fac – de, voia boierului! Apoi în Rusia se vinde „bulearcă”, vorba moldoveanului. Din 2011, 20 de milioane de sticle de vin moldovenesc vor ajunge pe rafturile UE – cu 80 la sută mai mult decât în 2010. Oare să fie mai puţin pretenţioşi europenii privind calitatea vinului decât ruşii?
Un alt subiect speculat de jurnaliştii de la ORT se referă la limba rusă în Moldova. Cum puteau oare să nu speculeze şi pe această temă?! Numai că în lumea civilizată un jurnalist, atunci când studiază o problemă, consultă minimum două surse şi apoi trage concluzii. De unde au luat autorii reportajului că în R. Moldova se închid şcolile cu predarea în limba rusă? Iată ce afirma Loretta Handrabura, viceministra Educaţiei, în ziarul TIMPUL: „Republica Moldova este singurul stat care a păstrat în învăţământul de toate nivelurile grupe cu predarea în limba rusă. În rest, în toate ţările, limba de predare în universităţi şi şcoli este limba de stat a ţării respective”.
Îmi pare rău, domnilor jurnalişti ruşi, dar reportajul vostru este insultător şi foarte-foarte departe de adevăr. De fapt, este adevărul care vă convine doar vouă!
Leonid Adarii
