Nu ştiam, bunăoară, că distinsul actor Vasile Zubcu-Codreanu – cunoscut, mai cu seamă, prin rolul lui Eminescu din filmul „Luceafărul” al lui Emil Loteanu – are, de la cele două soţii ale sale, Maria Goncear şi Adela Calestru, actriţe şi ele, patru copii, trei dintre care s-au dăruit scenei: Doriana, Ioana şi Mihai…

„Pot să mor chiar azi, după ce l-am jucat pe Eminescu”

Născut pe 12 februarie 1948 la Nisporeni, timp de două decenii Vasile Zubcu-Codreanu a lucrat la Teatrul „Luceafărul”, apoi la Naţionalul „Mihai Eminescu”. Am realizat un interviu cu dânsul pentru TIMPUL la începutul anului 2002. Pe atunci locuia în cabina sa de machiaj de la Naţional, pe care o transformase într-o chilie. Aici el se închisese în sine şi stătea nopţi întregi de vorbă cu Eminescu… Îmi povestea atunci, cu mare mândrie, că în acelaşi teatru lucrează fiică-sa, Doriana, câştigătoare a unui concurs de frumuseţe din Coreea de Sud. Tot aici a fost actriţă sora lui, Anişoara Guţu, care acum activează pe o scenă din România. Şi-a amintit, fireşte, şi de rolul care i-a adus glorie. L-a obţinut printr-o minune. S-a întâmplat că tocmai se întorcea de la Studioul „Moldova-Film”, unde făcuse nişte dublări. În întâmpinare îi veneau Emil Loteanu şi Eugen Doga. Loteanu îi spune lui Doga: „Eugen, uite merge un Eminescu!”. Cei doi s-au oprit şi l-au întrebat: „Cine eşti dumneata?”. „Sunt Vasile Zubcu-Codreanu, student la Institutul de Arte, Facultatea Regie de Teatru Popular”, le-a răspuns el. L-au luat la studio, unde a susţinut o probă, după care a jucat mai întâi în filmul „Lăutarii”, apoi în „Luceafărul”. „Eu pot să mor chiar azi, după ce l-am jucat pe Eminescu”, mi-a spus atunci hotărât Vasile Zubcu-Codreanu…

Sângele apă nu se face

Prima a venit în teatru Doriana, fiica Mariei Goncear, care din 1965 până în 1990 a lucrat la „Luceafărul”. „De fapt, noi am crescut în teatru. Locuiam în curtea teatrului, vedeam când vin şi când pleacă actorii, ne jucam cu recuzita. Mama zicea că fratele meu mai mare, Dorin, putea fi un al doilea Caraciobanu. Dar el s-a dat în muzică – e saxofonist – şi face şi business, a deschis o firmă de taxi. Pe când era mic, a jucat în filmul „Luceafărul”. Acum un an s-a filmat într-un videoclip cu Nelly Ciobanu. Cam târziu a prins gustul de teatru. Dar sângele apă nu se face”, ne spune Doriana Zubcu-Marginean.

Mama îmi zicea: „Niciodată să nu te odihneşti în scenă!”

Până la scenă, a făcut şi ea o şcoală de muzică, în clasa de flaut. La Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice a adus-o, însă, teatrul. Părinţii nici nu ştiau că ea s-a dus să susţină examenele acolo. Primul rol – Agafia Tihonovna – a fost în spectacolul de diplomă „Căsătoria” de N. Gogol, la „Luceafărul”. „A avut multă încredere în mine profesorul meu, regretatul actor Victor Ciutac. Am înţeles mai târziu, însă, că el m-a luat la facultate nu pentru talent, ci pentru factură: înălţime, ochi expresivi, voce frumoasă, proporţionalitate. Esenţa avea să vină mai târziu, când m-am format ca actriţă”, îşi aminteşte ea.

Vasile Zubcu-Codreanu cu cei trei copii ai săi: Mihai, Ioana şi Doriana şi nepoţii Petru şi Alexandru

„Am venit în această lume a teatrului conştientă de lipsurile pe care o să le suport. Ştiam din copilărie cum o duce o familie de actori. Am urmat exemplul mamei şi am îmbinat reuşit teatrul cu familia. Soţul meu este chirurg şi face parte dintr-o dinastie de medici. Feciorii Petru şi Alexandru sunt îndrăgostiţi de teatru. Mama îmi zicea adeseori: „Niciodată să nu te odihneşti în scenă. Odată ce ai ieşit acolo, trebuie să transpiri”. Iar tata mă povăţuia: „Întotdeauna să fii calmă, stresul nu te ajută deloc”. Ei întotdeauna mi-au oferit libertatea de a alege”, ne povesteşte Doriana Zubcu.

Pe scena Naţionalului a jucat rolul Lindei în spectacolul „Cumetrele”, montat de regizorul canadian Petre Bokor. Au urmat alte roluri: Titania în „Visul unei nopţi de vară”, Mery în „Cine are nevoie de teatru”, Lize în „Cavalerul tristei figuri”, Helena în „Priveşte înapoi cu mânie”, Jeane în „Când Isadora dansa”, Sandra în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, Haia în „Ghetou” ş.a. În prezent este angajată în două spectacole – „Amorul dănţuie şi feste joacă” de W. Shakespeare şi „Pomul vieţii” de Dumitru Matcovschi. „Teatrul e un miracol fără sfârşit pentru mine. Din păcate, ducem lipsă de roluri. De aceea, m-am bucurat când am aflat că Petru Hadârcă va monta „Douăsprezece scaune” de Ilf şi Petrov…”, îmi spune Doriana.

Au schimbat muzica şi pictura pe teatru

La Naţionalul „Mihai Eminescu” este angajat şi fratele ei, Mihai Zubcu, feciorul Adelei Calestru, actriţă la Teatrul de revistă „Ginta Latină”. „Mihai a făcut muzică, iar sora Ioana – pictură. Mihai era foarte poznaş în copilărie. Nici nu bănuiam că vrea să facă actorie, dar într-o bună zi am aflat că e student la Teatru…”. Anterior, el studiase la Secţia muzicală a Colegiului pedagogic „A. Mateevici” din Chişinău. Astăzi, joacă în spectacolele „Amorul dănţuie şi feste joacă” de W. Shakespeare şi în „Ştefan” de Anatolie Gondiu. Aceeaşi facultate a urmat-o şi sora mai mică a Dorianei, Ioana. Ea a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în 2011, iar în prezent e angajată la Teatrul de păpuşi „Gâgâlici”, al cărui director este Grigore Triboi. „Mi-ar plăcea să fim cu toţii într-un teatru”, zice Doriana Zubcu. Acesta este şi visul tatălui său, care de multe ori ne-a spus: „Aş vrea să-mi adun fiicele într-un singur teatru”.

Doriana Zubcu-Marginean cu feciorii

A rămas fidelă artei scenice şi mama Dorianei. În prezent, Maria Goncear locuieşte în casa părintească din satul natal – Chirianca, Străşeni -, unde conduce un teatru pentru copii. Nu mai visează la scena mare, dar ar vrea să înregistreze împreună cu micii actori un spectacol la TVM.

Cei trei copii mi-au vorbit cu mult respect despre tatăl lor, Vasile Zubcu-Codreanu, la fel ca şi cele două foste soţii ale acestuia. Ei îl aseamănă pe actor cu Eminescu, rol pe care a avut marea fericire să-l facă pe ecran. 

Notă: Vasile Zubcu-Codreanu este nepotul lui Nicolae Zubcu-Codreanu (1850-1878), medic, sociolog, publicist şi scriitor, revoluţionar democrat în România sec. al XIX-lea, care a scris lucrarea „Despre stat, proprietate şi familie”.