Sarbatorirea Zilei Armatei in lume s-a instituit, in mod diferentiat, de la o tara la alta, dupa Primul Razboi Mondial cu scopul de a oferi societatii civile posibilitatea evocarii faptelor de arme sau evenimentelor hotaratoare din viata fiecarei ostiri. De regula, aceste zile au fost stabilite in corelatie cu momentele semnificative din istoria moderna si contemporana a fiecarei tari in parte.
In general, armatele din Occident nu au stabilita o data anume ca sarbatoare a armatei. Exceptie de la aceasta regula fac Franta, care isi sarbatoreste armata la 11 noiembrie (ziua armistitiului dintre Aliati si Germania – 11 noiembrie 1918), Italia, a carei zi a armatei este la 4 noiembrie (data semnarii armistitiului de la Villa Giusti – 4 noiembrie 1918), si Romania, care isi sarbatoreste Ziua Armatei la 25 octombrie.
Din 1830, anul infiintarii armatei romane moderne, si pana in anul 1951 in traditia romaneasca nu a existat o zi dedicata exclusiv sarbatoririi acestei institutii. Aflata in centrul atentiei publice, mai ales dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), Armata Romana a participat anual la manifestarile prilejuite de Ziua Inaltarii Domnului, devenita Ziua Eroilor dupa Primul Razboi Mondial, si la cele dedicate Zilei Nationale.
Ziua Fortelor Armate Romane a fost sarbatorita pentru prima data la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilita ca zi aniversara ziua de 25 octombrie. Devenita simbol al tuturor bataliilor si eroilor neamului romanesc, data de 25 octombrie a ramas intiparita in sufletele romanilor ca zi in care tara isi sarbatoreste armata si pe cei care au fost in slujba ei.
Dupa 23 august 1944, Romania a avut o contributie substantiala la eforturile de razboi ale Natiunilor Unite. Armata romana trebuia sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, conform articolului 1 al Conventiei de Armistitiu (semnata la 12/13 septembrie 1944), dar aceste forte au crescut constant in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.
Ofensiva pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei, inceputa la 9 octombrie 1944, a fost inclusa in operatiunea ofensiva „Debretin”, planificata si condusa de Inaltul Comandament Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse in data de 25 octombrie 1944 cand au fost eliberate localitatile Carei si Satu Mare. Semnificatia victoriei este data de eliberarea teritoriului national ocupat temporar in urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Desi victoriosi pe campul de lupta, ostasii Armatei Romane aveau sa suporte consecintele unui proces de transformare bazat pe realitatile postbelice. Supravietuitorii au fost mult timp ostracizati si marginalizati, in mod deosebit cei situati in afara granitelor Romaniei, pentru vina de a fi luptat pentru apararea teritoriului national.
Astfel, la 25 octombrie, Romania sarbatoreste Ziua Armatei ca simbol al pastrarii independentei si suveranitatii nationale. Momentul este unul de evocare a faptelor de arme ale inaintasilor in locuri precum Posada, Rovine, Podul Inalt, Razboieni, Calugareni, Plevna, Smardan, Marasti, Marasesti sau Oituz.
Romania a avut o contributie substantiala la eforturile de razboi ale Natiunilor Unite
Dupa 23 august 1944, Armata Romana a alungat trupele germane de pe teritoriile controlate de statul roman, ducand lupte in care au cazut 5.048 soldati inamici si au fost luati 56.455 de prizonieri. A fost realizata apararea strategica a granitelor si a liniei de demarcatie romano-ungare din Crisana si Platoul Transilvaniei, impuse prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
Sub acoperirea strategica a romanilor, trupele sovietice au parcurs aproximativ 1.000 de kilometri intr-un timp foarte scurt si, fara sa intampine rezistenta, au trecut prin stramtorile din Carpatii Occidentali si Meridionali, in zona Banatului. Conform articolului 1 din Conventia de Armistitiu (semnata in 12/13 septembrie 1944), Romania urma sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, dar aceste forte au crescut constant in numar, in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.
Dupa alungarea trupelor germane de pe teritoriul romanesc, Armatele a 1-a si a 4-a au fost angajate in luptele de pe marele front la nord de Carpatii Occidentali si la vest de Carpatii Meridionali, ajungand la aproape 350 de kilometri in adancimea aliniamentului de lupta germano-ungar. Oprind inaintarea si respingand inamicul in afara arcului carpatic, pe directia Brasov, Cluj, Carei, au sprijinit ofensiva armatei sovietice din Carpatii Rasariteni pe directia Targu-Mures, Dej, Satu Mare.
Prin operatiunea „Debretin” trebuiau eliberate regiunile din estul Ungariei, pana la raul Tisa. Actiunile ofensive s-au desfasurat in trei etape. Prima etapa a durat din 9 pana in 13 octombrie 1944, cand trupele romanesti au rupt apararea inamica de pe linia de contact, au avansat pe valea Somesului Mic si au cucerit inaltimile de la vest de rau. Marile unitati romane au continuat ofensiva impreuna cu Corpul Sovietic de Armata 104, ajutand astfel la eliberarea orasului Cluj.
In a doua etapa, intre 14 si 20 octombrie, rezistenta inamica a fost zdrobita in Muntii Faget si Meses. Obiectivul ofensivei a fost atins in etapa a treia, intre 21 si 25 octombrie, cand fortele inamice au fost alungate din orasele Carei si Satu Mare, dincolo de granita romano-ungara, pe 25 octombrie 1944.
Pentru a treia etapa, comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, a hotarat sa indrepte eforturile cu prioritate pentru eliberarea orasului Carei si cu o parte din forte sa elibereze orasul Satu Mare. Misiunea trupelor romane a fost extrem de grea deoarece inamicul se afla in avantaj, el structurandu-si limita dinaintea apararii pe puncte de sprijin si noduri de aparare in special in orase.
Pentru eliberarea orasului Carei a fost conceputa o mare manevra de invaluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armata, care urma sa nimiceasca inamicul din zona orasului, in timp ce Corpul 2 Armata impreuna cu Divizia 11 Infanterie aveau sa atace de la sud rezistenta inamicului din Satu Mare. Atacul a inceput in seara zilei de 24 octombrie, iar in dimineata zilei de 25 octombrie a fost eliberat ultimul oras romanesc de la granita de vest.
Victoria asupra trupelor germane si ungare a fost castigata de 525.702 soldati romani, incepand cu 23 august 1944. Din acestia, 58.330 au fost declarati morti, raniti sau disparuti in lupta. Numarul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de soldati.
Ziua fortelor armate romane a fost sarbatorita pe 2 octombrie in primii ani dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din anul 1959, 25 octombrie a fost stabilita ca ziua in care se aniverseaza eliberarea definitiva a teritoriului national temporar ocupat in urma Dictatului de la Viena.
Cele consemnate mai sus evidentiaza faptul ca Ziua Armatei este legata efectiv si afectiv de Transilvania, leaganul genezei si evolutiei istorice a poporului roman, de obiectivele si sentimentele Armatei Romane, care au vizat intotdeauna indeplinirea idealurilor nationale: unitate, independenta, suveranitate, integritate teritoriala.
