Societatea politică este bine structurată, divizându-se formal în „cea de la putere” și „cea de opoziție”. Clasa politică de la conducere s-a „autoaltoit” bine pe tulpina societății, controlează suficiente fluxuri financiare, are acces nelimitat în resursele mediatice ale statului și manipulează cu succes societatea civilă.
În Moldova nu există societate civilă în accepția occidentală a termenului. Da, există sute, poate mii de așa-zise „organizații nonguvernamentale”, dar mai există societate civilă, aflată în opoziție cu puterea și capabilă să controleze puterea. Am impresia că – dacă nu toate! – multe din ONG-urile de la Moldova se află sub tutela discretă a Puterii. Nu în zadar în ultimii ani tot mai mulți lideri ai structurilor societății civile au devenit ideologi și avocați ai partidului de guvernământ. Nu țin măcar o singură acțiune a acestei „societăți civile”, una de rezonanță națională, care ar fi fost realizată în ultimii ani în Moldova: cei de la drepturile omului” nu au scos din pușcărie măcar un om nevinovat, „ecologiștii” n-au salvat de sub toporul primăriei măcar un singur copăcel ș.a.m.d.
Rusia nu este o țară care poate servi drept model în chestiunea discutată. Dar chiar și în Rusia lui Putin, recent, societatea civilă a repurtat o victorie de rezonanță – sub presiunea acestei societăți civile a fost eliberat din pușcărie Oleg Șcerbițki, șoferul acuzat că ar fi vinovat de moartea guvernatorului regiunii Altai, Mihail Evdochimov. Uriașa și macabra mașină de reprimare a Rusiei, numită „justiție”, a fost nevoită să cedeze în fața unei ample mișcări de masă inițiate de șoferii ruși.
Deocamdată, în Moldova, societatea civilă e controlată de societatea „cu epoleți”? E o situație anormală, pe care n-o să ne-o rezolve nimeni, nici chiar… șoferii din Rusia.
