Colapsul statului social: școli fără toalete, spitale fără medicamente, locuințe doar în promisiuni

Republica Moldova pare să renunțe, pas cu pas, la funcțiile sale de bază: educație, sănătate și locuire. Situația infrastructurii sociale este critică, iar realitatea din teren demontează complet declarațiile optimiste ale autorităților.

În satele Moldovei, elevii învață în containere improvizate, fără apă curentă și fără grupuri sanitare funcționale. Cadrele didactice sunt prost plătite și nevoite să supraviețuiască din meditații particulare.

În spitale, pacienții vin cu seringi și medicamente de acasă. Uneori, nici măcar analgezicele nu sunt disponibile. Stocurile sunt epuizate, iar cozile devin tot mai mari, mai ales pentru bolnavii cronici.

Pe segmentul locuirii, situația e la fel de gravă. Statul nu construiește locuințe sociale, deși promite acest lucru an de an. Prețurile cresc, iar tinerii nu mai au acces la un trai decent.

În paralel, pensionarii aleg între pâine și pastile. În timp ce milioane de oameni se zbat să trăiască, elitele se bucură de pensii speciale și privilegii nemeritate.

Eșecul este sistemic. Educația e tratată ca un moft, sănătatea ca o loterie, iar locuirea – ca o afacere privată. Statul nu mai oferă sprijin, ci doar promisiuni.

Aceasta nu mai este doar o criză socială. Este o prăbușire a statului care ar trebui să aibă grijă de cetățenii săi