Dle Alexandru Oleinic cum comentăți decizia aprobată de forul legislativ?
Într-adevăr, și atunci când am deținut funcția de deputat în Parlametul Republicii Moldova (2001-2009) și la momentul de față, rămân pe aceiași poziție – de a menține aplicarea cotei „zero” la impozitul pe venit al persoanelor juridice. Deoarece, în condițiile în care economia națională continuă să se bazeze doar pe consum, este cert că un asemenea model de dezvoltarea nu va rezistat în timp. Iar pentru a asigura o dezvoltare economică durabilă avem nevoie de investiții și exporturi.
Sunt convins, că aplicarea cotei “zero” la impozitul pe venit este o parte componentă a politicilor fiscale, orientată să asigure stimularea fluxului de investiţii în ţară. Chiar dacă iniţiativa mea nu a fost susţinută de Parlament, justeţea propunerii mele vine să fie confirmată de statistici.
După întroducerea cotei “zero”, de la 1 ianuarie 2008 această măsură a avut un efect benefic în domeniul atragerii investişiilor străine. În anul 2008 Republica Moldova a înregistrat cel mai mare volum de investiţii străine – 863,76 mil de dolari. După anul 2009, în care criza a fost în pic, în anul 2010 economia naţională a înregistrat un flux de investiţii străine directe în sumă de 360,5 mil de dolari, ceea ce a depăşit nivelul anului 2009 de 1,6 ori.
În plan structural, în anul 2010 investiţiile în formă de „venit reinvestit” s-au majorat până la 19,54 mil de dolari SUA iar în 2011 acest indice a constituit deja 59,95 mil de dolari, fapt ce ne demonstrează creşterea credibilităţii economiei RM pentru investitorii străini. Cifrele invocate ne denotă că efectele și corectitudinea politicilor aplicate pot fi măsurate doar în timp.
Cu aceleași argumente am pledat pentru menținerea cotei zero la impozitul pe venit și la momentul consultării proiectului de politică fiscală pentru anul 2012 cu societatea civilă. Este regretabil că niciuna din părerile invocate din partea oamenilor de afaceri referitoare la noua politică fiscală nu a fost luată în calcul. Dar și mai regretabil este să constatăm că politica fiscală anuală devine un instrument de șantaj pentru agenții economici, contrar conceptului de stabilitate și echitate care constituie baza unei politici fiscale previzibile.
Sursa: Politik.md
