Sub pretextul „unității naționale” și al „voinței poporului”, vechile fețe ale trădării naționale revin în forță, într-o alianță care miroase a naftalină sovietică și a ordine venite dinspre Moscova. Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor, alături de nou-înființatele formațiuni „Inima Moldovei” (controlată de fosta bașcan Irina Vlah) și „Viitorul Moldovei” (condus de fostul premier Vasile Tarlev), s-au unit într-un bloc politic care pare mai degrabă o coloană a cincea decât o alternativă democratică.
Această alianță, anunțată ostentativ în plin context electoral, trădează nu doar disperarea politică a liderilor săi, ci și planul clar de reorientare geopolitică spre Est, în dispreț total față de parcursul european al Republicii Moldova. Din discursurile pompoase lipsește cu desăvârșire cuvântul „libertate”, în schimb se aud frecvent lozinci despre „neutralitate activă”, „frăția popoarelor” și alte clișee ale propagandei rusești.
Cine sunt marionetele Moscovei?
- Igor Dodon, deja binecunoscut pentru servilismul său față de Kremlin, încearcă să recâștige influența pierdută prin această nouă coaliție.
- Vladimir Voronin, exponentul unei epoci în care libertatea de exprimare era un lux, pare reactivat pentru a consolida flancul nostalgic al electoratului.
- Irina Vlah, care nu a ascuns niciodată simpatia față de modelul autoritar rusesc, intră în joc cu o formațiune „independentă” doar în aparență.
- Vasile Tarlev, un premier obedient în epoca Voronin, revine ca „alternativă economică”, deși în trecut a aplicat docil directivele comuniste.
Acești actori, departe de a reprezenta viitorul Moldovei, sunt marionete ale unui trecut care refuză să moară, dar care este menținut artificial în viață de interesele Kremlinului în regiune.
Sub acoperirea discursului „patriotic”, blocul politic reunit promovează, de fapt, o ideologie revanșardă, anti-occidentală și profund anti-democratică, orientată spre reînnoirea dependenței energetice, culturale și militare față de Rusia. Obiectivul e clar: sabotarea integrării europene a Republicii Moldova și reinstalarea unui regim clientelar, controlat de la Moscova.
Moldova nu are nevoie de salvatori de carton, îmbrăcați în steaguri străine. Unirea acestor forțe retrograde este nu o alternativă, ci o amenințare reală la adresa viitorului liber și democratic al țării. Iar alegătorii au datoria morală să vadă dincolo de retorică: ceea ce se pregătește la Chișinău nu este un „viitor al Moldovei”, ci întoarcerea cu fața spre trecutul care a ținut-o captivă zeci de ani.
