Expoziţia este alcătuită din câteva compartimente şi conţine fotografii, documente, manuscrise, cărţi şi alte exponate valoroase din arhiva instituţiei. Primul ei compartiment reflectă relaţiile de prietenie şi colaborare ale lui Emil Cioran cu Constantin Noica, precum şi cu Nae Ionescu şi Tudor Vianu, care i-au fost profesori de filozofie şi i-au format concepţiile filozofice. Un alt compartiment cuprinde opera marilor filozofi care l-au influenţat: Friedrich Nietzsche, Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, Georg Simmel, Martin Heidegger, Lev Şestov ş.a.
„Emil Cioran a iubit în mod special muzica. Tocmai de aceea, am inclus aici mai multe cărţi şi documente legate de numele unor mari compozitori precum Mozart, Beethoven, Vagner”, ne-a spus Raisa Melnic, şefa Serviciului programe culturale a BN. Tot aici găseşti materiale despre relaţiile de prietenie ale lui Emil Cioran cu Mircea Eliade şi Eugene Ionesco, după care urmează opera filozofului, începând cu primele sale lucrări: „Pe culmile disperării”, „Cartea amăgirilor”, „Amurgul gândurilor, „Istorie şi utopie”… Expoziţia se încheie cu mai multe cărţi despre opera lui, semnate de Marta Petreu („Despre bolile filosofilor. Cioran”), Marius Cucu („Cioran şi exodul spre veşnicie”), reviste şi alte materiale apărute la Paris.
Directorul BN, doctorul în filozofie Alexe Rău, a menţionat că Emil Cioran este unul dintre geniile care nu încap în neîmplinirea naţiunilor mai mici, subliniind faptul că chiar titlul primei sale cărţi – „Pe culmile disperării” – provine din această nemulţumire interioară şi din setea de ieşire la nivelul ţărilor mai mari. Potrivit lui Rău, acest sentiment culminează în al treilea volum, intitulat „Schimbarea la faţă a României”, în care nemulţumirea lui Cioran atinge cele mai înalte culmi şi cele mai imprevizibile extreme. „Nemulţumirea aceasta exprima dorinţa de a-şi vedea ţara împlinită, aşa încât talentele ei să aibă condiţii cu adevărat egale de afirmare. Ştiind că el a renunţat la toate distincţiile şi premiile pe care Franţa încerca să i le ofere, ne dăm seama că, prin performanţele pe care s-a străduit să le atingă, Emil Cioran muncea nu atât pentru propria imagine, cât pentru imaginea României din care se trăgea. Altfel spus, tot marele travaliu al său din străinătate a fost o muncă sisifică pentru a încerca să schimbe la faţă România”, a remarcat Alexe Rău. La eveniment au participat scriitori, profesori, bibliotecari, cititori de toate vârstele.
Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1911, în comuna Răşinari, judeţul Sibiu. După absolvirea Liceului „Gheorghe Lazăr”, începe studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. În 1933 obţine o bursă care îi permite să continue filozofia la Berlin, unde intră în contact cu Nicolae Hartmann şi Ludwig Klages, iar în 1937 pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. Stabilit, din acea dată, la Paris, el a locuit în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit retras, evitând publicitatea. În schimb, a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugene Ionesco, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Bekett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar. S-a stins din viaţă la Paris, pe 20 iunie 1995.
