„Amarele confesiuni”ale lui Dumitru Matcovschi

Noua carte a poetului este o antologie de autor, făcută, aşa cum remarcă prefaţatorul ei, criticul Theodor Codreanu, în maniera eminesciană din „Poezii” (1883-1884), celebra ediţie princeps. Volumul cuprinde poezii din anii debutului, 1962-1963, până în 2008, acestea însă nu sunt aranjate în ordine cronologică. Vârstele poetice au o altă simultaneitate, afirmă criticul, au o altă logică interioară, „în armonie cu întreaga personalitate şi cu ţintă vizionară, enunţată în titlu”. Theodor Codreanu consideră că scriitorul Dumitru Matcovschi este unul dintre autorii ale căror opere se constituie dintr-o singură Carte. În opinia sa, destinul uman şi literar al scriitorului pare a fi în contratimp cu istoria. Omul şi scriitorul Matcovschi a avut mult de suferit (unul din primele sale volume, „Descântece în alb şi negru” (1969), a fost dat la cuţit, iar în 1989 a fost victima unui tragic accident. Suferinţa l-a făcut un militant, un autor de imne şi blesteme. „Mă bat ca Don Quijote / cu morile de vânt / şi râd ai mei, ai casei / de gândul meu din gând”, scrie el în poezia „Aşa-i la moldoveni” (1986).
„Vouă mă închin, celor care prea bine ştiţi că Mântuitorul cu Rugăciunea Universului pe buze din moarte a înviat”, spune autorul în adresarea sa către cititor. Vă îndemnăm s-o citiţi.