Dialogul lui Serafim cu Diavolul are lor într-un cerdac, în epoca crepusculară a tulburătoarelor fuziuni şi evaziuni politice dintre partidele cu aceleaşi doctrine, dar cu alte limuzine.
Serafim: Diavolică, frate, ce zici, să fuzionez sau ba?
Diavolul: Serafică, frate, dar ce te-a apucat?
S.: Înţelegi, frăţioare, vreau şi eu să trăiesc ca oamenii…
D.: Ca Filat?
S.: Ei, ca Filat! Nu mai ajung eu să trăiesc ca Filat, dar măcar…
D.: Ca Plahotniuc?
S.: Bă, ochiosule, am auzit eu că voi, necuraţii, sunteţi spurcaţi la gură, dar chiar şi aşa.
D.: Noi spunem adevărul!
S.: Ei las-o, frăţioare, cu adevărurile voastre! Adevărul vostru e ca şi al lui Roşca…
D.: Păi Roşca nu-i tot al nostru?
S.: I-al vostru, l-am auzit aseară la o televiziune, idiotu’, zicând că o fuzionat Cartea Galbenă cu Cartea Verde…
D.: Serafică, păi eu l-am învăţat să spună asta!
S.: Dacă l-ai învăţat pe el, învaţă-mă şi pe mine ce să fac.
D.: Dar ce ai de gând să faci, Serafică?
S.: Vreau, frăţioare, să fuzionez cu Filat şi apoi să facem o coaliţie largă cu toate partidele, ca să alegem şeful statului.
D.: Bună idee, patriotică. Voronin o să se bucure ca un copil şi o să te pupe în frunte pentru asta.
S.: Da, mă frăţioare Diavolică, dar apare o problemă aici…
D.: Ce fel de problemă?
S.: Ce am eu din toată afacerea asta?
D.: Dacă batem palma, discutăm, nu te mai lăsăm noi pe drumuri, doar ai şi tu familie, ai copii, ai nepoţi, vrei şi tu, precum ai zis, să trăieşti ca oamenii.
S.: Da, frăţioare, dar cum să prezentăm noi treaba asta opiniei publice ca să arate bine, că-mi sare idioata asta de presă în cap, iar dacă ajung în gura nebunei celea de Pavlicenco nu mai am loc în oraşul meu iubit?
D.: Şi încă îţi mai zice lumea „Serafică fără frică”! Nu te teme, frăţioare, aranjăm noi treaba, avem televiziuni, portaluri de ştiri, bloggeri, analişti – toţi, unul ca unul, cu experienţă în domeniu. Treaba ta e să fuzionezi, dar acoperirea mediatică, răspândirea adevărului în mase e treaba noastră. Deci fuzionează…
S.: Dar Filat n-o să-mi tragă ţeapa? Că el amu zice una, dar, după ce obţine ce-a vrut, nu-ţi mai răspunde la telefon şi mai degrabă nimereşti la Papa de la Roma, decât la el…
D.: Aici, Serafică, nici noi nu avem putere asupra lui, ne-a întrecut şi pe noi, nu-ţi putem garanta nimic, în schimb există alte sisteme de garanţii…
S.: Care-s, frăţioare?
D.: Ele vin de la Voronin. Cu aista, dacă te înţelegi, e beton, nu te vinde, el nu e ca Filat. Dacă îmi ceri opinia mea şi sfatul meu, eu te sfătuiesc să te întâlneşti cu el.
S.: Cu cine, cu Filat?
D.: Că greu de cap mai eşti, măi Serafică! Nu cu Filat, măi dulceaţo, ci cu Voronin. Primul te întâlneşti cu el, baţi palma, spui ce vrei, apoi mergi la Filat şi organizează fuziunea şi, dacă faci cum te învăţ eu, nici dracu’…, pardon, nici Pavlicenco n-o să înţeleagă ce se întâmplă.
S.: Mai există o problemă…
D.: Care-i, Serafică?
S.: Cum să-i aburesc eu pe ai mei, din AMN, ca să nu priceapă?
D.: Da. Aici e mai complicat, o să te acuze de trădare, că eşti Iuda, că ai vândut partidul în scopuri egoiste, dar există şi aici o soluţie: o dai pe patriotism, pe dragostea de neam, de statalitate, pe nevoie de stabilitate şi de depăşire a crizei. La asta te pricepi. Principalul e să faceţi treaba – să alegeţi preşedintele.
S.: Dar pe cine să-l alegem preşedinte, măi ochiosule?
D.: E clar pe cine, nu ai înţeles încă? Ce, Voronin nu ţi-a spus?
S.: Aici e şi buba, că mi-a spus. Mă tem însă că, dacă îl alegem pe acesta, o să ni se pară Stalin păpuşă…
D.: Te înţeleg, dar cine nu riscă, nu bea şampanie. Asta e politica, Serafică! Tu, principalul, ţine-o cum ţi-am spus: fă conferinţe de presă, apari la televiziuni şi spune că ţara e în criză, că ea are nevoie de preşedinte, că, fără un partid puternic ca al lui Filat, Moldova n-are viitor… Peste tot însă repetă acelaşi mesaj: că ai fost şi eşti singurul anticomunist convins şi consecvent, că tu ai scăpat Moldova de comunişti (împreună cu Filat, bineînţeles), că nu vrei nimic personal… Lumea e credulă şi te va crede. Dă-i cu metafore de genul „fructele se culeg când se coc”, „acum consider că fructul s-a copt”, „mă interesează bunăstarea poporului şi integrarea europeana”, că „AMN şi-a îndeplinit misiunea istorică, că a fost în avangarda anticomunistă, că ai curăţat drumul de comunişti pentru forţele democrate”. Repet, lumea-i proastă, ca şi presa, şi te va crede…
S.: Măi Diavolică, frăţioare, dar mare drac mai eşti, pe toate le ştii, pe toate le încurci şi le descurci… Bine, mă duc la Filat… Mersi frumos de sfaturi.
D.: Du-te, Serafică, Dumnezeu să te ajute şi, dacă apar probleme, mă găseşti, tot aici… Principalul e să scăpăm ţara de criză, să alegem preşedintele, să ne integrăm în Europa.
S.: Aşa-i, frăţioare, noi nu partajăm nimic, nu facem târguri, nu vrem nimic personal. Pa, te pup şi te mai sun.
(A înregistrat şi a descifrat Serviciul de presă al AMN)
