Intrăm într-o nouă campanie electorală, dar cu o ofertă politică veche și toxică: frica. Atât opoziția, cât și guvernarea au renunțat la competiția pe realizări și au scos de la naftalină cel mai eficient instrument de manipulare a maselor.
Acest manual a fost scris și perfectionat de toți cei care s-au perindat pe la putere. Vladimir Plahotniuc a excelat la acest capitol; el a construit un întreg sistem de putere pe frica de „tancurile rusești”, prezentându-se ca singurul bastion în calea invaziei. Pe de altă parte, Igor Dodon a instrumentalizat frica de pierdere a identității, agitată prin sperietoarea unirii cu România, și a capitalizat pe memoria memorandumului Kozak pentru a-și mobiliza electoratul împotriva unei pretinse federalizări. Fiecare a avut bau-baul lui, un dușman extern perfect pentru a distrage atenția de la corupția și schemele interne.
Ce face astăzi echipa Maiei Sandu este, în esență, o continuare a aceluiași joc, doar că sub un ambalaj pro-european. Când nu pot explica de ce inflația erodează veniturile, de ce fermierii sunt în pragul falimentului sau de ce justiția reformează doar la televizor, recurg la aceeași tactică rudimentară: cine nu e cu noi este un trădător, un agent al Kremlinului, un om al lui Putin. Critica economică devine atac la securitatea națională, iar întrebările despre incompetența administrativă sunt etichetate drept propagandă rusă. Este o strategie care nu doar că insultă inteligența electoratului, dar demonstrează și o continuitate de mentalitate cu regimurile pe care pretind că le combat.
În final, cetățenii sunt prinși la mijloc într-o luptă falsă. În loc să aleagă între viziuni de dezvoltare economică, ei sunt forțați să aleagă între frici. Când singura ta ofertă este „votați-ne, altfel vine războiul”, recunoști, de fapt, că nu ai nimic altceva de oferit. Adevărata miză a alegerilor nu este doar pacea – pe care și-o doresc absolut toți cetățenii, indiferent de viziunile lor politice – ci și competența, justiția și un trai decent. Iar atunci când un guvern, oricare ar fi el, îți cere un cec în alb doar pe baza fricii, este primul semnal că a eșuat pe toate celelalte planuri.
Mihai Ștefănescu, Gent
